crocolili

Amarul lui crocolili

2011-09-03T22:50:00.005+03:00

Încercînd să descui o poartă mi-am julit rău inelul! Am fost extrem de dărîmată, am numărat încordată zgîrieturile, am dat jos inelul de pe deget, l-am ridicat în dreptul soarelui, mi-am împins în obraz colțurile gurii- corelînd astfel cu formațiuni ale corpului resemnarea din suflet, mi-am șters lacrimile c-o rază întinsă de Soare dar de făcut nu mai era nimic. Și n-am mai vrut decît să îmi înec amarul! Așa că am extras ușor ușa deschisă din țîțîni, am scos din poșetă un furnal, o ramură de metalurgie și un flacon cu presiune și temperatură foarte înaltă, am amestecat, am turnat înăuntru firmiturile forjate (reprezentînd în mare parte nucleul acestei planete)- topind totul ca-ntr-o ședință cu ușile închise. În acest maglavaiz mi-am înecat prima dată amarul. Apoi m-am dus pînă la mina Sterling Hill din comitatul Sussex, New Jersey, deosebit de cunoscută pentru minereurile ei fosforescente ca să-mi înec amarul în lumina ultravioletă dintr-o peșteră discotecă. Pentru a treia metodă de înecat amarul mi-am ales o supă de pui sfințită. Încă eram dărîmată așa că am zis să mai dau o raită. Recunosc, pentru această raită m-am inspirat din muncile lui Heracle (reproducînd pentr-o nano nano nanosecundă, la mare depărtare-n timp, exasperarea lui Euristeu). Îndepărtînd invazia de păsări cu castanietele de bonz, mi-am putut finaliza înecarea amarului în lacul din Arcadia...

I'm king of the county! Lord of the manor! Master of my domain!

2011-08-06T16:26:00.001+03:00

Povestea rîșcovului și-a mediului electrochimic

2011-07-31T18:57:00.000+03:00

Și-n timp ce țineam un mediu electrochimic de stocare a energiei pe vîrful buzelor (!) numai ce dă buzna un șoricel și zice crocolili! De sperietură am fost la un pas să înghit bateria mică, de ceas. Normal că i-am răspuns doamne sfinte, șoricelule, era să înghit o baterie de ceas! Dup-aia l-am întrebat dar ce e? La care dînsul: cum se zice rîșcov în denumirea latină, că-mi trebuie urgent! Ei, atunci am zis mai bine să înghit mediul electrochimic să vedem ce se întîmplă...

Blogul crocolili

2011-07-29T16:10:00.005+03:00

În timp ce unul din șoricei încerca să-și amintească toți pigmenții naturali pe care i-a văzut vreodată absorbind diferite lungimi vizibile de undă ale luminii, și murmura în vîrful buzelor, ca să nu-l trezească pe altul dintre șoricei, violaxantină, rizantemaxantină, lavoxantină și deja amestecat cu blană de oaie rubixantină, un altul din șoricei, care nici nu enumera nici nu dormea, dîrdîia de frică, și încerca să-și țină strîns respirația într-un piept asemănător cu un blog de fagure întărit cu cremene, să sufle ușor spre abdomenul negru și lucios de păianjen care plutea deasupra, să miște un pătrat fosforescent, tăiat în alte cîteva zeci de pătrățele fosforescente, peste burtica de păianjen, să translateze în sus și-n jos pătratul potrivindu-l pe chelicere de păianjen, pe torace de păianjen, să dilate pătratul pînă cînd un singur punct din interiorul păianjenului s-ar apropia așa de tare de ochiul minții încît șoricelul ar tresări și ar avea senzația că un păianjen fosforescent, subțire cît un ac, îi injectează conceptul de norepinefrină, lăsînd pentru veșnicie o urmă în memoria emoțională, prin inversiune să întoarcă pe dos pătratul în jurul unui punct pe o suprafață obținută din 5 litere, a, b, c, d și z, (az+b) / (cz+d), pînă cînd liniile fosforescente din plan fie ar rămîne linii, fie s-ar transforma în cercuri și cercurile în alte cercuri și burta de păianjen ar deveni picătură de vitraliu și-un cîntecel de orgă ar adormi înfricoșarea fără margini a acestui ultimului șoricel...ei bine, în timpul acesta și-n mijlocul acestor împrejurări și-acestor desfășurări de voință, eu, crocolili, mă gîndeam nu la taina coloranților naturali, nici la faptul că bioluminescența e lumina produsă de un organism viu precum licuriciul, nici la bomboanele cu arahide halite, care probabil au transportat deja bulgări întregi de pămînt din groapa săpată pentru carii, nici la scândura de brad sau firele de lână țesută care barau și opreau fluturașii de aur, ci fix la acest blog al meu, pe care ochii minții (tot ei!, că și-au schimbat cît au putut de repede costumele), fixîndu-l intenționat, l-au transformat timp de-o secundă într-o nanotransmisie de bucurie!

Căluți de soare

2011-07-14T20:05:00.001+03:00

Sîngele apă nu se face!

2011-06-12T14:56:00.001+03:00

Ah, astăzi se împlinește o săptămînă de bulă! Da, de cînd dețin în ureche o bulă de apă. Nu știu cum să-mi explic, cum a reușit o singură bulă să se desprindă de colectivul de apă, de alma mater, să i se topească rădăcinile și străbunii fix la mine-n căsuța timpanului, și să rămînă. Fie, dacă vrea să trăiască fără scintillă (scînteiuța sufletului), sanchi viertzig fragen von der seele, zero purusha... Întoarce-te înapoi, (măcar) pe alocuri fii gata, start! Nope, stă la mine înăuntru, și face pîc. Sau plîc. Mă descurajează cumplit! Nu ține de mine! Să iasă afară și să se confunde cu împărăția ei. Șoriceii au zis că să mă umple cu apă, să aducem împărăția la bulă ca să se confunde și apoi..., am zis gata, nu mai stați pe gînduri, umpleți deus ex machina cu apă...

Azi mă simt ca doi urşi

2011-05-30T14:12:00.000+03:00

Oroare

2011-05-23T01:43:00.002+03:00

Doamne, ce oroare! Am simțit o pișcătură, apoi o răspîndire caldă de venin în tot corpul (!) apoi într-un interior muiat cuvintele am fost mazilită! Apoi o dorință uriașă de scărpinare. Am mai făcut cîțiva pași, apoi m-am poticnit din nou, apoi iar cîțiva pași, și n-am mai răbdat, mi-am ridicat pantalonii! Deasupra de genunchi, pișcătura. C-un pix invizibil am tăiat de pe listă furnica...M-am scărpinat direct pe pișcătură cît am putut de tare, apoi mi-am tras înapoi pantalonii (!) și pe-aici ți-e drumul. Am mai făcut cîțiva pași, mi-am zis în gînd, doamne cum pișcă puricii pe-un picior ziua în amiaza mare! Toți în același loc! Și cu laser! Din cauza asta mi-am ridicat iar pantalonii și m-am scărpinat cît am putut de tare pe laser, apoi am vrut să rezist pînă acasă la șoricei, să mă scarpine ei cu o perie de rădăcină...Cînd! Oroare! Pe beton, c-un bîzîit o matahală s-a prăbușit! Doamne, pe dos supraviețuiesc matahale?! Era o insectă care scăpase pur și simplu de la un abator! În loc să atîrne într-un cîrlig, tranșată, pe dos la mine, ca o societate căpușă! Mai departe nu mai știu nimic, am leșinat, că veninul ajunsese la centrul leșinului de pe lîngă matahale

Servicii

2011-05-07T22:18:00.003+03:00

Durerea pe crocolili

2011-04-16T11:35:00.006+03:00

Am ajuns acasă, am pus frîul pe parchet, au coborît emoțiile din el, m-am descălțat de adrenalină, durerea m-a năpădit, iar eu am început să plîng, îhîî hî hî. Mi-am scrîntit mîna, am zis spre șoricei. S-a lăsat liniștea, ne-am uitat toți un pic dezamăgiți la fluturele trist care-a dat chix la transformarea contracției musculare în mișcare coordonată! C'est la vie! Șoriceii au îmbrățisat mîna, apoi au pipăit-o, apoi au piperat-o (!), apoi au însemnat-o, apoi au smălțuit-o, apoi au modelat-o, apoi au topit-o, apoi au suflat-o, apoi au zugrăvit-o, apoi au pictat icoane (!), apoi au bombardat-o cu neutroni, apoi au așezat-o pe masa de lucru, apoi au îmbrăcat halatele lor albe de abator, apoi au lustruit cuțitele (!), apoi au șpreiat cîrligele (!), apoi my eyes were pumping out de frică, dar în final, surpriză! În jurul mîinii și încheieturii de Crocolili trona un ghips elastic, obținut prin înfășurare de codițe murine, 93% bumbac, 5%ș poliamidă și 2% poliuretan, fixînd într-un sistem complex de curele durerea zvîcnindă. Deși strînsă, culmea, mîna a simțit o ușoară eliberare. Apoi au închis-o cu cheia, apoi au încălecat pe-o șa, pe-o foiță...

Crocolili, cap de furiș

2011-04-14T16:45:00.003+03:00

La veverițe cînd se pupă eu sunt prima afișare!

Forensics

2011-04-14T16:39:00.005+03:00

Ah, cum mi-a scrîșnit o idee printre dinți. M-am și speriat, am dat fuga la oglindă, am crezut că mi-a căpiat o plombă. Dar nu. Ideea se referă la Păr&Unghii. Mă gîndeam eu așa, rînjind cu gura pîn la urechi de la mirosul de acetonă, cum ar fi să sune firele de păr ca unghiuțele-n unghieră atunci cînd le tăiem? Să te duci la frizer și să zici, haideți domnule frizer, nu mai tremurați ca varga, așa sună firele mele de păr! Fiți bun și mai luați-mi! Sau, sau! Cînd pică un fir de păr din cap pe parchet sau pe covor, să se audă, cling, exact ca unghia pișcată de secure! Vă rog, am glumit, haaaideți înapoi. Ca unghia pișcată de unghieră! Ce să mai, în timp ce criminaliști posomorîți puneau la naftalină metodele acum inutile în prelevarea amprentelor de păr, prăfuirea, pulverizarea de amestec aur-cadmiu sau spectroscopia de absorbţie atomică sau analiza prin luminescență, cu unghiile vopsite, eu m-am îndepărtat pe vîrfuri...

Urechile de molie

2011-04-12T19:51:00.001+03:00

Ah, deja simțeam cum sucul de morcovi și fructe (mere și zmeură) se amestecă-n burtă la mine cu carnea de molie, cum fructoza, cea mai răspîndită monozaharidă după glucoză, se acuplează cu fluturele, și se naște (la mine-n burtă, frate) o nouă nație, ori de molie, cu liniuțe-ntre atomi și solzișorul dulce, ori o nouă nație de zmeură, care să dezvolte aripi colorate și trompă la maturitate! Super, în loc de-o burtă plină cu vitamina C să mă soldez cu niște mormane de lînă și paltoane roase (natalitatea e foarte crescută la oule de molii)! Dar am scăpat ca prin urechile acului, că-ndată ce-am zărit-o în drum spre gura mea apă, plutind în caroten, am reciclat acul prin urechile cui am trecut (How is made de pe Discovery) și l-am atașat cojocului de molie! În schimb, ea m-a rugat să-i îndeplinesc două dorințe, să-i dau să bea o gură de apă (cause she just hates morcov și nu vrea să piară cu ăst gust pe limbă!) și cealaltă să-i scot cerceii din ureche. Am întrebat-o că de ce, iar ea a zis că pentru orice eventualitate. M-am tot gîndit de ce. Și am avut o revelație. Poate pentru cazul în care se găsește cineva să se salveze și să scape prin urechi de molie, în drumul său etern spre Soare, ea și le-a pus la dispoziție...

Natura sălbatică a lui crocolili

2011-04-01T16:44:00.000+03:00

Ah, nici nu încep să rad în sus și-n jos cuțitul pe pila de ascuțit cutițe bine că deja simt cum îmi pică inelele și straiele și-n locul lor sub formă de costum de baie în două piese echipament din blană. De bivol, sau ce purtau strămoșii? Oaie? Și plină de instincte și cu un cuțit fraged ca un diamant în mînă umblu prin pădure după veverițe și mistreți. Sînge, foc, proțap! Poate la final niște jar. (așa se zicea cînd eram mică, fii cuminte că de nu jar mănînci!). Pe net nici nu se pune problema să intru că dorm în peșteră. Mă rog, în loc de pădure bucătărie și în loc de mistreți vreo cîțiva morcovi. Dar oricum, ce bine e să trăiești în sălbăticie, să palpite un pic de arhetip în tine!

Pune-ți o dorință!

2011-03-31T00:06:00.002+03:00

Și cum moțăiam eu în fața calculatorul, numai ce aud cling! Irisul și-a tras repede pe el capotul plușat din lumină receptivă, a apucat la repezeală cîteva bastonașe cu rodopsină cu care a urcat din fundul ochiului înapoi la solstițiul de iunie (repede, trageți cortina să răsară sorile!) și-a dat pe față cu un pic de sclerotică, și-n dreptul pleoapei, și-a luat poziția de drepți (!) căci ochiul de Crocolili era pe punctul să se deschidă, și organismul ațipit să tresară, surpriza să inunde tunica vasculară, fibroasă și nervoasă. Pupilă, iris și retină! Toți patru am trimis impulsuri nervoase la creier, măi teacă de mielină, coboară privirea! Și acolo, lîngă papucii de casă, o geană strălucitoare cu cea mai dură tulpină, atomi de carbon unu și unu. Holy-școmoly, gene dintr-astea se desprind de scoarța pămîntului cînd stai o secundă cu ochii închiși?! Am pipăit repede capul de pe umeri, să nu cumva să fie altă tragedie la mijloc...Of, nici nu mai zic cît de repede mi-a sărit somnul pe spinarea cu solzi ai unui cît ai zice pește, cum m-am aplecat cu organismul înviorat spre piatra prețioasă, cum am urcat-o la o distanță mai propice de capotul din retină, și cum am rămas așa, micșorată de emoție! Doamne, ce dorință să-mi îndeplinească această gemă și mai ales cum să procedez să nu strice orzul pe gîște?!...

Am lipit pe un copac o veveriță cu scotch

2011-03-27T21:09:00.003+03:00

Doamne, ce greu e cu o veveriță care n-a coborît niciodată în realitate, să stai să-i explici că-ntr-un copac sădit călcînd pe o pedală, desfășurat dintr-o bobină și-un picioruș presor nu cresc semințe, nuci, alune, etc... Și ce, micul crab pinnotheres pisum cum trăiește toată viața lui înăuntrul unei stridii. Îhî, și probabil mănîncă icre de in depuse de-o mașină de cusut. Nu-i nimic, Crocolili, lipește-mă.

Inelul și frica din oasele unui șoricel

2011-03-24T22:57:00.001+02:00

Numai ce văd că vine speriat spre mine un șoricel și-mi spune "Crocolili, tu pentru cît ne-ai mînca?" Of. Las la o parte juliturile de pe inelul meu în formă de lacrimă (măi, cineva își ascute săbiuțele în brîul de argint care susține secreția din ambră galbenă, rășină fosilă, iar eu una o să aflu), îl ridic pe șoricel de pe mochetă pe deget și-i zic "Păi pentru nimica în lume". Apoi îmi pică și fisa (hai că nu pe inel!) și mi-amintesc c-a tot răsfoit o carte cu 808 pagini, deci cam știu ce strămoș i-a băgat așa frica în oase. "Hai nu mai fi speriat, vrei să-ți prind o muscă și apoi pentru un forint să te fotografiez cu leșul pe limbă?" El înțelege și rîde, semn că m-am strofocat cît de cît bine să imit strămoșul din carte. Ne-ndepărtăm, tam tam-ul tatei, zgomotul de mitralieră, cuvintele se prăbușesc pe coala albă de hîrtie, unele după altele, cuvintele cu care el n-are nicio legătură, nici n-a avut, nici n-o să aibă. Oricum! Cîine ghiaur, micuruțule, pișpirica ta țară ofticoasă are necazuri, cineva îmi julește inelul...

2011-03-24T21:20:00.000+02:00

În activitatea lor de etalare (nu, nu-și etalează coada) omizile geometra își iau aspectul de rămurele și se așează pe tulpinile plantelor într-o poziție caracteristică acestora, cu o parte a corpului în aer

Aici eram deja picată cu totul în plasă și nu mă mai vedeam

2011-03-23T21:38:00.000+02:00

Eu de obicei mă descalț înainte să pic în plasă

2011-03-23T14:48:00.001+02:00

Cînd a trecut trenul broasca a sărit calul!

2011-03-20T15:08:00.004+02:00

A trage cu urechea fără cheiță

2011-03-19T20:28:00.004+02:00

Cînd ursul pornește, cheița din valva mitrală se activează și inima lui pompează sînge, și, știm, sîngele face acțiunea să curgă, hai, apărătorii drepturilor de animale, nu e mare scofală (!), așa a călătorit tot timpul prin viață, de la Producător pînă în zilele noastre. Mi-a zis, uite, cînd vrei să mă trimiți la pîndă, învîrți de cheiță (vai, Alexei Tolstoi, ai copiat o cheiță de aur de la Carlo Collodi?! am glumit în culise), oficial însă a sunat cam așa declarația cuuuuum, eu, să trag cu urechea, nu știi cu cine ai de-a face! Ei, și ca să-i fac pe plac am învîrtit de cheiță, rînjind deja în calitatea mea de pisică cu ochii simbolici ai minții! Plini la refuz cu hamali inventați! Descărcînd din urechea medie a lu Pîndă secretele bune la gust!
...
Doamne! Ce afacere ratată! Cămăruța lui medie fiind mai mereu plină cu secrete dobîndite prin Pîndă, vezi ironie, corespondentul nu se aude pe sine cum țîrîie&scîrțîie de la scripeții și rotițele tehnice înfipți în mușchiul vîrtejul inimii, miocardul. Oh, probabil toate secretele sunt contrafăcute, căci probabil toată lumea îl aude pe Pîndă cum intră!

Vehicule pe crocolili

2011-03-18T00:49:00.000+02:00

Știți butoiașele cu oxigen din pungile de spart. Pe care albinuțe lucrătoare (humain beeings) le pocnesc pînă la ultima suflare! Sorry, alveole, ați protejat cu brio aparatura tehnică fragilă, acum purcedeți să predați cheia și numerele voastre atomice, poftiți la Elemente chimice, e timpul ca șira spinării dumneavoastră să scape de Presiune! Ce ușurare, nu-i așa?! Însă, uimire, un butoiaș de oxigen scapă cu viață din nenorocire! Deși, cînd te gîndești, doar pentru-a fi sortit să plîngă (în surdină!) camarazii împușcați.
Oh (dar pe final!) și viața lui se terminăăă, căci își transportă singur harakiri-ul printre rînduri, unde, umblînd înceet înceet, depune în semn de unitate ultima amintire din flămînda stare de agregare- o picătură de sînge oxigenat pe fiecare atriu stîng de butoiaș, cărînd în spatele însîngerat resturile CO2 din fiecare atriu drept de butoiaș, visînd cu ochișori aproape stinși sublimul Plan al pungilor de spart- în fiecare piept de butoiaș un gaz și o țeavă de eșapament..

Gaură de vierme

2011-03-15T19:45:00.001+02:00

Am în frigider un organism de morcov care s-a transformat în vierme, vreau să spun s-a zbîrcit cu timpul atît de tare că pur și simplu universul a uitat c-a fost vreodată la origine plantă cu rădăcină, și acuma nu-l mai lasă nimeni să Sfîrșească, să pună capăt vieții (rogu-vă, rogu-vă), diviziune celulară nu mai există de multă vreme, iar celulele așteaptă cu sufletul la gură sub cearceafurile albe să mobileze alte exemplare din rasa portocalie. Luat în primire fără voia lui că e nevertrebat și se tîrăște, celulele jură că nu vor demara niciun fel de inițiativă de separare a fibrei de cromatină a unei cromatide-surori de fibra de cromatină a celeilalte cromatide-surori, nu vor deveni de două ori ce-au fost (celule fiice), sorry morcove, rănile tale nu suferă Vindecare! Oh, parcă și văd lacrimile de crocodil pline cu hidrură de carbon portocalie vărsate de copil cînd năvălesc iar și iar și iar în ladă participantele la Rasă din carnea cea mai pură, caroten 24 de karate, iar el înfășurat într-un cocon zbîrcit, căutînd cu nesfîrșita ultimă putere propria-i scurtătură-n Timp

Seara înainte de culcare

2011-03-14T23:09:00.002+02:00

-Și oare cît estimezi c-o să dureze să dezvolte nava murină numită Organism gustul fructifer de măr?
-Oh, Drosophila cașcaval, am zis șoptit cu pleoapele pînla gură
-Sau mărul fructifer, gustul pătimaș de șoricel?
Ei atunci m-am aplecat sub pat și-am tras dintr-o mișcare cearceaful de sub Pătimăr.
-...Și nu se zice fructifer, se zice simplu, Măr!
-Noapte bună-somn ușor, a zis zîmbind, și bătînd la vizitiu, trăsura a pornit galop în direcția puricilor pe-un picior.
-Picurăm pe lamă de la coadă în sus că e comunăăă, a mai strigat.
Dar știți cum e, în vis coada de măr Mălai nu primește simbol de liniuță în dialog, ea doar visează...

Mutație pe crocolili

2011-03-13T23:41:00.003+02:00

M-a tot pistonat în sus și-n jos un șoricel! Că vrea ceva impresionant în viață! I-am zis, copile, las-o baltă. O răsturnare de situație, a zis cu sufletul întors mai mult spre el, Privind pe geam cum orizonturi grandioase se sprijineau în Bastonașe. Ah, omnis cellula ex cellulae, omnis nucleus ex nucleo, am exclamat! Ce spui, stăpînă?! Spun ce naște din pisică, șoareci mănîncă. Apoi i-am smuls un fir din blană. What, o răsturnare necesită demers și știință! Roșu de gențiană, transplant de splină (!), cîte și mai cîte. Ceva mai simplu nu se poate? Am zis nu-ți face griji, în practică se face fără acte! Cu prețul retezării unor brațe cromozomiale, am executat rapid o răsturnare de situație, am implantat un Șoarece în Măr. Fără să știe, c-un pachețel de ADN în cuiul de la broșă, ca să-l înfingă adînc pe pista de aterizare, și telomeră de măr cu telomeră de șoarece, și genă de măr cu genă de șoarece, și centromer de măr cu centromer de șoarece... Așa că de azi, atenție! Merele pe crocolili chițăie!

Pe urmele lui crocolili

2011-03-10T17:56:00.001+02:00

Literele after party

2011-03-09T12:44:00.001+02:00

Voiam să zic că asta a mai rămas după ce fetele de la mine din blogroll s-au lins pe bot de mărțișoare și planete, un mic ie sub covor. După ce am terminat de făcut surpriza am tras covorul înapoi (!), am șters Mars (că atîta se vedea), apoi am mîncat partea mea de mărțișor (finally!), apoi am așteptat molfăind surprinsele. Și gata!

Las acolo ie pînă dă tropman de el, să văd ce va putea zice!

8 Mars

2011-03-08T19:30:00.004+02:00

Păi la mulți ani de 8 Marsie! Am cumpărat un mars pentru ana, un mars pentru ora, un mars pentru zum, un mars pentru mesmeea, un mars pentru pisica movică, un mars pentru toscana, un mars pentru scaietina și un maaars pentru moi!

Ziua îndrăgostiţilor

2011-02-14T19:04:00.001+02:00

Și-am încălecat pe-o șa

2011-02-14T12:40:00.000+02:00

Și-am încălecat pe-o șa

2011-02-12T12:58:00.001+02:00

Să știți cînd atîrnați de-un fir de păr

2011-01-07T01:02:00.000+02:00

Har Domnului că are și firul de păr o regiune corticală, că parcă nu mai dîrdîi chiar așa la gîndul unei viitoare Atîrnări

Happy new ears!

2011-01-02T15:34:00.009+02:00

Nici n-am trecut bine ieri pragul noului an, că am și tras o trîntă pe gheață! Foarte dureroasă, am plîns îhîh hî hî. Și cum plîngeam eu așa, c-o mînă înțepenită în zăpadă că nu mă puteam mișca, cu genunchiul într-o dală de beton, am strigat în interior după ajutor Ajutooor! Apoi am început să mă dezmeticesc, să îmi dezlipesc lacrimile (fiindcă trăiesc într-o regiune foarte friguroasă, înghețaseră!) și să culeg feliile de tort de prin zăpadă. Căci la impactul cu solul bocnă farfuria copioasă pe care o țineam în mînă mi-a zburat cît ai zice pește. Fiindcă am căzut lîngă un brad mic, pe farfurie s-au adunat și niște ace verzi. Și cum stăteam eu așa, numai ce i-am văzut pe șoricei. Pentru c-auziseră, au venit să mă ajute. M-au luat de subsuori, Nu te supăra stăpînă dar cu cizmele astea, nici nu ne mirăm!, și șchiopătînd (cu toții, eu din cauza durerii, ei din cauza greutății mele) m-au dus pînă acasă. Acasă durerea genunchiului m-a năpădit și am plîns iar îhîh hî hî. Văzînd una ca asta, șoriceii au comandat de pe Amazon fiecare ce-a știut mai bine. Un șoricel a comandat 100.000 de unități de heparină sodică, un șoricel carbomer, un șoricel parahidroxibenzoat de metil și parahidroxibenzoat de propil, un șoricel etanol, și-un șoricel a comandat ulei de levandă, trolamină și apă purificată, încropind apoi împreună o tinctură magică. Mulțumesc! Ultimul din șoricei s-a întors la locul accidentului să-mi recupereze niște chei din zăpadă. Această însemnare e pentru ei, sunt foarte încîntați...

Le urez la mulți ani pe 2011 și lui ana, ora, mesmeea, Alexandru, zum, Radu, pisica movică, Rigel, Toscana și așa mai departe. Ei nu sunt șoricei, dar...

Măi, cu dreapta se ia sau se dă?!

2010-12-28T19:30:00.000+02:00

Şi magneţii se pupă ca eschimoşii

2010-12-27T16:11:00.000+02:00

Gîndul care mi-a luat piuitul

2010-12-26T20:45:00.003+02:00

Cît de puțin lipsește pentru Mîncare s-ajungă în laringe. Așa, buluc peste cuvinte!

Frigiderul din burtă și căluții de mare

2010-12-26T16:23:00.013+02:00

Stăteam eu Așa, pe canapea, cu ușa de la frigider deschisă (în burtă, firește, fiindcă de crăciun acolo car frigiderul) cînd dintr-o dată, din (marele) nimic, mi-am amintit de căluții de mare și valea lor din mulțimea Mandelbrot. Și mi-am zis în gînd: hî, ce bine... Atîta doar îmi pare rău că n-am și eu o mulțime a mea.

Fix azi de Crăciun

2010-12-25T18:27:00.003+02:00

am dat la lopată pe ploaie. Aceasta de mai sus, în formă de inimă. Așa mi-a venit, să sădesc niște păpădii lîngă fereastră

Dar ce mă impresionează (și de-asta vă și scriu) e că, acum, mai spre seară, au început să sclipească! S-au transformat în zăpadă! Și păpădiile din perdea și lopata în formă de inimă!

Vai

2010-12-22T13:31:00.000+02:00

ce trist! Cineva să revină pe blogul meu abia după 787 de zile...

Marșul împăratului

2010-12-18T01:07:00.010+02:00

Și după ce l-am introdus în casă, l-am întrebat rapid (brr, dar ce rece e un pinguin!) unde să te țin ca să îți fie bine?! N-a zis nimic, a așteptat, și atunci am văzut cum unul din șoricei îmi făcea semne disperate, șoptind din toți rărunchii: sîîtăpînă crhhocolilhi, hhîn congelator! A, chiar, am zis!
Nimeni din casă nu rezistă mai mult de 0.2 secunde să-i țină pinguinului companie. Sincer, unul din șoricei (altul) m-a și întrebat ăsta mai stă mult pe la noi, că-ngheață cașcavalu-n mine... La care celălalt șăricel (cel cu ideea săritoare) a zis cu voce tare ăi, hăăi, păi să vedem cînd va concepe cineva să decongeleze și curețe frigiderul, my friend!

Așa că ne-am îndepărtat toți de oaspete, care pe te miri unde...dar fiecare cu o nanotransmisie de suflet împăcat în spinare. Era clar, de-acu făcea și pinguinul parte din Marea gospodărie a lui Crocolili

Incredibil!

2010-12-17T21:35:00.000+02:00

Iarna pe uliță

2010-12-17T01:20:00.006+02:00

E așa de frumos afară că m-aștept să își facă apariția vreun pinguin, sau și mai și, vreun urs polar! Parcă văd deja și știrea, Incredibil, un pinguin a fost zărit într-un mic orășel din Romînia! Doar că secretul ar sta în finalul știrii, scris cu litere, firește, dalbe Dar atenție, acesta apare doar dacă se întîmplă să iasă crocolili la vreo tigară seara, înainte de culcare...

Poftă bună!

2010-12-12T17:54:00.000+02:00

Ce distractiv e să mă doară rău gîtul și pastilei mentolate pentru remediu să nu i se dezlipească nicicum învelișul de hîrtie. O îndes așa îmbrăcată în gură, că ce să fac...De fapt îmi vine ideea să închid ochii minții ca să văd ~~cu ochii mei~~ cum infecția virală mănîncă pentru prima dată în viața ei (?) niște amigdale direct de pe ziar.

Pastila groazei

2010-12-12T15:59:00.001+02:00

pentru îngrozire, click pe poză

Mult mai devreme, la repetiții

2010-12-12T00:25:00.002+02:00

...3, șiii!

Giizăs!

-Stăpînă crocolili, nu reușim nicicum

Ia...


acuma voi...

acuma noi...


pe bune, acuma voi

perfect, nu mișcați...

și să ridicăm cortina

Oricum...

2010-12-09T23:37:00.002+02:00

ei știu c-A fi impresionat i-o stare unică de grație

When pigs fly

2010-12-08T21:51:00.002+02:00

Sunt creaturi la mine-n gospodărie care chiar cred în mit și magie, și care se-antrenează de zor ca într-o bună zi, puterea lor din interior să prindă contur și în Afară. Tot în gospodărie, în aceeași Oală, se găsesc și cîteva livre de minți naive, cu mare apetit de înțelepciune, care visează că tot ce zboară se mănîncă! Oricum...împreună sublimează unii din alții în spectacole de artă spagyrică.

...

Oare

2010-12-07T23:40:00.002+02:00

Oare din cauză că suntem la 149.600.000 km de Soare e așa frig afară?

Enervarea

2010-12-04T23:05:00.021+02:00

Vîaaaai, ce mă mai umplu de emoție cînd mă agăț de clanța de la ușă! Cu vreo piesă de îmbrăcăminte mă refer, o vestă sau o mînecă mai largă. Fîaaai, și simt trasul acela înapoi, în plină cinetică! Ce să mai, îmi vine să Joulesc clanța cu ~~pumnul~~ puterea minții! Și din momentul ăla, ca prin minune, ușa-i batantă, ca-n vestul cel sălbatic...

Vehicule pe crocolili

2010-12-03T22:59:00.020+02:00

Ce frumoasă e o minge mică din zahăr. Oare are Înăuntru un mecanism, pe ce Baze funcționează? Există înăuntru-i, dacă mă uit bine mai multă vreme, o chiulasă, o bielă, un bolț, un cuzinet de zahăr și-un arbore cotit, turnat prin vreo uzină, din fontă aliată? Măi, dacă o ronțăi, i se zdrobesc segmenții? Dacă o-nghit direct, pistonul ei va prelua, cu partea-i cuvenită, presiunea camerei de lucru?...ăi hăi!

Dar să tăiem vrăjeala! Vorbim (de mult, deja) de-o instituție în halit de dulciuri! Practic i-o pierdere de vreme să-ncep să mă înfrupt din ele, că la o adică din ce să mă înfrupt? Din Masă zero? Le las să Funcționeze, pe toate laolaltă. Și le mai las din cînd în cînd să pice pe podea ca să ciulesc urechile cînd se lovesc, și scot un Cling imperceptibil...

O lacrimă de-a mea

2010-12-02T14:29:00.003+02:00

Io fiind pisică, le mai dau apă la șoareci. Cînd le-am dat prima dată am strigat Atenție cum beți, că are oase! De-atunci a trecut mult, s-au învățat, sunt singurii din tagma lor care o beau așa...

I-ha

2010-12-01T23:45:00.001+02:00

Ce miros îmbătător de mecanică fină!

2010-11-29T15:03:00.016+02:00

Capitul cu cincin, cincin cu umbelă, bostrix cu umbelă, bostrix cu caladiu, ripidiu cu capitul, racem cu umbele, racem cu spiculețe, spic cu ripidiu, spic cu dihaziu și spic cu pleiohaziu.

Agentul de vînzări

2010-11-26T23:35:00.015+02:00

Cine ne colorează&vinde Gogoșile?

Încheierea zilei

2010-11-25T23:30:00.004+02:00

Ce caldă e burta ceasului după ce-a stat o zi întreagă la încheietură. Cred că fix acela e adevăratul lui moment de glorie, moment în care cristalul de cuarț sub formă de diapazon se duce la culcare, iar cei 32.768 de herți se îmbracă în pijamale. Vă dați seama, ce bucurie, căldura umană și cele 32 768 de mii de pijamale de sub oțelul inoxidabil? Noapte bună!

Hipopotam mic cu sclipici

2010-11-25T23:12:00.004+02:00

Gloria hipopotamului mic cu sclipici angajat în procesul de dăscălire împotriva Seriozității.

Urmele pe ultima sută de metri

2010-11-24T11:21:00.002+02:00

Copy paste

2010-11-21T14:31:00.023+02:00

2010-11-21T11:17:00.003+02:00

Ce bine ar fi să arăt și eu așa, din cînd în cînd.

Sughițarea

2010-11-19T23:15:00.012+02:00

Mie nu îmi trece sughițul dacă nu mănînc o lingură de zahăr cu două trei guri de apă pe gîtlej la vale. Odată am sughițat 45 25 de minute, c-am așteptat să îmi treacă pe cale naturală, cu sperieturi, autosugestie și ținutul respirației. Io, crocolili, snopită psihic, pînă la jumătate din ultima putere! (cu cealaltă jumătate m-am adunat și-am înghițit o pungă de zahăr) Dîrdîie toate substanțele organice complexe din Moi de frică de fiecare dată cînd mă apucă, la gîndul că ce ne-am face dacă nu s-ar mai opri...

Pe urmele lui crocolili

2010-11-19T12:05:00.006+02:00

2010-11-16T16:46:00.009+02:00

2010-11-16T01:44:00.001+02:00

2010-11-16T01:43:00.000+02:00

2010-11-16T01:42:00.000+02:00

2010-11-16T01:40:00.000+02:00

2010-11-16T01:39:00.000+02:00

2010-11-16T01:38:00.001+02:00

2010-11-16T01:37:00.000+02:00

2010-11-16T01:36:00.004+02:00

2010-11-16T01:02:00.000+02:00

2010-11-16T01:01:00.000+02:00

Genunchiul ascuțit

2010-11-16T00:36:00.004+02:00

cu care am mai defilat, s-a îngrășat!

Pisica cu două fețe

2010-11-14T13:18:00.012+02:00

L-am anunțat azi pe Tropman că trec în vizită pe la el un pic, iar cînd am sunat la interfon l-am auzit întrebînd:

- cine-i?
- Albă ca zăpada! am zis io
- bine...
Ca să vezi cum reacționează unii cînd le sună Albă ca Zăpadă la interfon. Cînd intru în casă, exclamez bravo, tropmane! Ca să nu mai zic că sunt toată în negru ca abanosu! A zîmbit și și-a continuat micul dejun, din care am gustat și eu puțină telemea. Cînd mi-am amintit că mi-am uitat telefonul! Am exclamat fug pînă jos! Și veezi, fii pe fază că mă întorc sub o altă înfățisare! La care a rînjit. Am zîmbit și eu un pic în sinea mea pe scări, gîndindu-mă la geaca de blugi cu care era îmbrăcat, și care sincer, i-e cam mică.
Cînd m-am întors, l-am văzut pe bunul meu prieten fumînd bine mersi pe terasă, A, iată-te...iar el, că așteaptă să vadă cine sunt de data asta. Am zis bucuroasă o, vin cu o surpriză...
- Cine-i?
- Jodie Foster!!
- Wow, ce bine, intră te rog!
Ca să vezi ce previzibil e tropman ăsta, ce-l mai impresionează de fiecare dată această fată (Iris!) din Taxi driver. Oricum! Și numai faptul că aștepta o irisfalsă, și tot l-am găsit emoționat, așteptîndu-mă în casă...

Desertul Zăhara

2010-11-10T23:34:00.005+02:00

Siluetă pe crocolili

2010-11-09T23:22:00.006+02:00

Clown cu nas negru

2010-11-09T15:46:00.002+02:00

Turmele lui crocolili

2010-11-06T23:14:00.011+02:00

Ştiţi cum le-am zis, că ultimul salvează urma! Ocazie cu care mi s-au promis nişte Urme dintr-o frumoasă lînă!

Cai verzi pe pereţi, de aur!

2010-11-05T14:37:00.010+02:00

Cuţitul

2010-11-03T15:58:00.004+02:00

Vai, am şi eu, crocolili, o micro obsesie. Să nu mă pătez pe ţesătură! Dacă tătuşi, acţionez. Exact, de faţă cu musafirii, de faţă cu acţiunea ajunsă la cote maxime în film, de faţă cu curierul întinzînd să semnez recipisa, acţionez cu inamicul grăsimii. Pete de ciocolată, de roşie, de apă, de rinocer, de copac, de şură, de apă la moară, ce-o fi! Însă cînd sunt în societate, n-am ce face. Şi fierb în mine, iar în fiertură văd cu ochii minţii ţesătura necotropită de Defect, orbitoare, gîndind ce linişte era pe Vremuri, şi acuma uite ce urticarie la creier car în spinare. Of, să treacă mai repede Societatea, şi să mă duc acasă, să repun pe picioare maşinăria.

Însă, Ferească, dacă pata-i de ojă. Gălăgia-i pe viaţă! Ce să mă ştiu face?! Îmi turtesc gura de pelicula groasă de ciudă, groasă cît un geam termopan, şi zîmbesc. Dar apoi parcă o iau razna! Înghenunchiez, înfig cît ai clipi cuţitul în rană (în ojă, mă refer), ochii încep deja să-mi sclipească, drept pentru care mă las într-o voie primordială un pic, şi apoi...ei bine, şi apoi în loc să-l răsucesc, mă ridic! Părăsesc confruntarea şi, întoarsă deja cu spatele, încadrez cît ai clipi defectul în peisaj, cu cuţitul înfipt cu tot.

Start la bilanţ!

2010-10-30T17:25:00.009+03:00

Am dat deja pe gît doi oameni de zăpadă din ciocolată! Pînă la Crăciun cred că va mai curge ceva sînge pe crocolili. Santé!

Sunt curioasă

2010-10-30T00:33:00.007+03:00

domnii din statui se gîdilă în talpă?

Mijloace de transport

2010-10-29T23:40:00.000+03:00

Am acul ăsta de siguranţă de cînd mă ştiu. La cît e de mic, te şi miri cum poate transporta aşa Ceva...

2010-10-29T23:29:00.009+03:00

Adevărul e că am recuperat punga roz! Şi numai bine, că în timp ce căutam s-o îndes pe undeva (a new coclaur), am dat de punga mov. Altă culoare, altă favoare. Ce plictiseală!

Sperietură

2010-10-28T15:03:00.004+03:00

Ce sperietură am tras azi cînd am văzut un băiat cu glezne şi pulpe foarte subţiri! Cît pe ce să-l iau în braţe şi să-l întreb unde ai de mers, slăbănogule, că te transport eu însămi! Numai că ştim cît sunt ei de orgolioşi şi că n-ar accepta aşa ceva în ruptul capului.

Hipopotam

2010-10-23T00:31:00.006+03:00

Am un hipopotam mic care se gîdilă de la bijuteriile scumpe.

Rinocer

2010-10-20T14:31:00.004+03:00

De cînd îmi doream să deţin un rinocer mic. Şi uite că mi-a surîs norocul!

Punga

2010-10-03T14:50:00.011+03:00

Am păstrat (cu străşnicie!) 2 ani o pungă roz într-o vitrină din baie, şi azi, ce să vezi, mi-a venit ideea s-o arunc! Şi, semnînd cu numele meu mic- Cutezanţă!- am aruncat-o! Staţi, staţi, că de-abia acu vine şi adevărul adeverii. O regret pe viscoză! Hă, hă, hă. Ce m-o fi apucat?! Astea-s idei? Am investit doi ani în Nemişcarea şi Împăturirea ei de pe poliţă. Îi făcusem cumva io, crocolili, ei un favor? Nu, ea mie! Foiţa roz subţire, transparentă şi impermeabilă, împachetată în patru era o prezenţă fermă.

Ofer loc mic de muncă

2010-09-30T14:16:00.010+03:00

Cred că o să angajez pînă la urmă un minifochist. Îmi trebuie ca să facă din cînd în cînd (mă rog, eu nu-s de meserie, aşa că o să calculeze el strict, intervalele) cîte-un foc la mine-n palme, să nu-mi mai îngheţe degetele! În sensul că uneori sunt foarte ocupată şi n-am posibilitatea să mi le încălzesc singură sau să îmi pun mănuşi sau să le bag în buzunarele calde de la halatul de baie. Şi uite că se apropie sezonul de toamnă şi frig, şi ştiu bine ce m-aşteaptă! În caietul de sarcini o să intre şi gătejele, adică nişte lemne, crenguţe foarte mici şi subţiri, care să se aprindă în timp util şi care să facă un foc de dimensiuni mici, să nu mă trezesc că face angajatul vreo minune şi îmi aprinde degetele! Nici prea prea, nici foarte foarte, temperatura de degete normală. De-asta trebuie să caut cu atenţie, cineva care se pricepe şi care are experienţă în domeniu.

Ce dezordine!

2010-09-21T15:16:00.010+03:00

Aşa ce mă distrează cînd mă gîndesc că am un hîrleţ şi un măturoi în burtă. Asta din cauză că tot azi am cumpărat si două indiene. Stai că n-o să se! Vreau să zic că s-a ajuns la Ordinea asta hăndălită din cauză că imediat ce am cumpărat un hîrleţ si un măturoi m-am dus la cofetărie şi am halit două indiene (marcă de prăjitură). Si numai ce m-am trezit pe nesimţite cu cele 4 creaturi lipite si unite pe tot restul zilei, formînd un Tuot, remorcat după mine! Ba mi se servea o indiană pe hîrleţ la fierarie, ba ceream o indiană cu coada puternică, ba cele două măturoaie învelite lăsau urme de ciocolată pe hîrtia albă din farfurie. Doamne fereşte-mă ce mă distrează!

Sare muştarul?

2010-09-17T21:51:00.008+03:00

Asa ce mă distrează că sarea de masă conţine si antiaglomerant!

Îngerii cu două feţe

2010-09-10T22:48:00.010+03:00

Vă rog, să nu se înţeleagă greşit! Vreau să spun că aşa au fost dînşii construiţi, că şi la spate poartă tot o Faţă. Ca să nu creadă bieţii că pe ei nimeni nu-i veghează! (cînd de fapt se păzează singuri!) Şi m-am tot gîndit cum să demonstrez, aşa că am folosit o poză în oglindă ca să se vadă...

Al meu Urechiţă

2010-09-07T18:44:00.007+03:00

Ştiaţi că şi urechile lipsă răzbesc? Îhî, drept dovadă, uite poza cu urechea de porţelan lipsă în valoare de circa de 25 de ani! Nu mi-a venit să cred, cînd l-am văzut într-o vitrină ponosită de la ţară, că încă e viu şi mai există. Salut, măi simpăticanule! iar el m-a strîns în braţe, şi m-a rugat, exact ca pe vremuri, să repet un pic mai tare vorba. Salut, măi simpăticanule!! Multe n-a mai durat, aşa că ne-am îndepărtat, eu cărînd un geamantan cu urechea lui lipsă iar el povestindu-mi vrute şi nevrute...

Sarea şi piperul într-o relaţie

2010-09-05T14:20:00.008+03:00

Ei sunt Tristan şi Isolniţa. Numai că aşa ne-a fost înţelegerea cînd au cerut să îi accept în chirie, le-am spus, în calitate de stăpînă a gospodăriei, nu accept piper trist în casă! De-asta, în poză, piperul Tristan, deşi rănit de o suliţă, zîmbeşte...
Sunt nişte drăguţi în rest, şi pentru că eu mănînc foarte sărat, mai mult Isolda îmi povesteşte, cum e ea irlandeză, că-l iubeşte mult deşi o cam face să strănute. Mi-a zis odată, ştii marea poveste de dragoste? M-a surprins nu glumă, o solniţă să citească legende medievale, şi-am zis că da, ştiu! Păi şi nu ţi pare distractivă ironia? Hăă, am zis cu gura plină de pîine cu unt foarte sărată, ce ironie, copilă? Păi cu noi doi, eu în alb, el în negru! La care eu, continuă! Variantele de culoare ale corabiei! Cu Kaherdin şi Isolda the Fair la bord! Ce să mai, am rămas cu gura căscată şi m-am scuzat de la masă.

Trompe-l'œil

2010-09-04T22:51:00.005+03:00

I-a intrat frogului frigu-n oase

2010-09-04T22:39:00.007+03:00

Hintuşism

2010-09-03T11:12:00.009+03:00

Cred c-am făcut cam mult foc sub ruga către zeul Răguşhiva (zeul răguşelii pe romîneşte). Pentru că nu mi se mai eliberează bronhiile!

Mică dare de seamă despre numărare

2010-09-02T13:49:00.005+03:00

De cînd tot vreau să zic că seminţele florii şopîrliţă albă sunt atît de mici că trebuie 300.000 de bucăţi pentru a cîntări un gram

De scris în cafea cine scrie?

2010-08-31T11:52:00.005+03:00

Ştiţi bine cum se zice hai să-ţi citesc în cafea. Dar mi-am dat seama, că inainte cineva trebuie să şi scrie! Aşa c-am pîndit...
Dar de văzut am văzut într-o zi, la Lumină. În cafea, c-o navă peniţă se scufunda pelicăniţa, nevasta lui Cerneală!