Pasaje secrete

Sunt lucruri carora trebuie sa le tii companie, altfel nu arata prea bine. Mi s-a intamplat mie. Reciteam Lolita, finalul, on and on and on. Stiti. Ma gandesc la zimbri si la ingeri, la taina colorantilor rezistenti, la sonetele profetice, la refugiul oferit de arta. Este singurul fel de nemurire de care ne vom bucura si tu, si eu, Lolita mea. Am pierdut din vedere taxiul in care ma aflam. Si m-am pomenit ca era tarziu, foarte tarziu. Se innoptase. Pfuai de capu meu, pai la 8, maxim 8 jumate, eu trebuia sa fiu la serviciu. Asa se intampla cand nu conduci alaturi de taximetrist, strazile, masinile, boarea maiestoasa si delicata, departata si uluitor de apropiata. Culorile semaforului, de exemplu. O iau razna, inlemnesc, se usuca, enigma. Rosu, rosu inchis, visiniu, mii de biciclisti, in Bucuresti, biciclisti! rachete de base-ball, uruitul unor mini trenuri. Iar departe-departe, muntii semeti imbracati in paduri. Insa vibratia vaporoasa a sunetelor acumulate care nu incetau nicio clipa inaltandu-se spre buza de granit unde sedeau, stergandu-ma la gura mea murdara, incanta urechea cu tonurile lor visatoare, producand o emotie mai puternica decat culorile acelea ce se bucurau si se bucurau-fiindca exista culori si nuante care par sa se veseleasca atunci cand se afla in companie buna. Ma uit daca am si de zece mii, pornim. Bine ca e racoare, adio munca pe ziua de azi, n-am nici umbrela la mine. De pe inaltimea semeata, ascultam vibratia muzicala suava, fulgerele tipetelor distincte pe un fundal de murmure sobre, si atunci am inteles ca dureroasa si lipsita de speranta nu era absenta Lolitei, cat absenta vocii ei din aceasta armonie.

Cand cititorul va deschide cartea, nu si acest blog (jesus!), nici unul dintre protagonisti nu va mai fi in viata. M-am uitat imediat la taximetrist. Gone.

Domnul Taximovici??

Folia ramasa nedezlipita

-blogul meu, uita-te repede
-a albit!
-o fi reinviat vreun vizitator mai vechi


newman!

Imaginatia nu e iluzie

you can seat on it, dear.

De ce fantezia trebuie sa fie o disciplina ( ca sa n-atipesti comod si lamurit)

paul massey

Postmodernkneesm

In basme, daca erai rau te puneau sa stai in genunchi pe grauntze sau pe coji de nuca. Si cu mainele ridicate, la perete

... daca-ti spun

Imobiliare

Era odata o fata cu milioane de poze. Va dati seama, milioane? Ca sa ajungi la 1 000 000 trebuie sa fi trecut lejer de 756 914. De doua, trei ori, pe putin. Ca sa le faca fatza isi inchiriase la Baba Novac un castel, intrebase la agentie, locuinta cea mai mare pe care o aveti, maxim de metri depozitati sau patrati. Cei de la agentie au zis, un castel la Baba Novac, modern mobilat, loc de parcare, parc in zona, termopane, avans pe trei luni.
Faza-i ca de la atata pozat, fatza fetei s-a cam albicit. Blitzul! Imortalizata mai mereu, fata s-a cam obisnuit sa stea nemiscata, se intampla sa ramana cu minutele intr-o pozitie, sa nu raspunda la intrebari, sa viseze anapoda, tu pe ce lume traieeeesti. Miscarea si agitatia o oboseau. I se parea din ce in ce mai rezonabil sa se plimbe noaptea, cand lumea pare ca sta locului, ca in poze. In tot timpul asta, numarul pozelor crestea. Obsedatul de fotograf. Pozele din ce in ce mai fixe, mai nemiscate. Daca ea din oficiu devenea tot mai nemiscata, inchipuiti-va pozele. Nu, ca nu conteaza, poza-i poza. O fi. Faza-i ca intr-o zi foarte deprimata, fata si-a dorit o poza nemaipomenita. Nu stia ca se afla deja pe muchie de cutit. Cea mai frumoasa poza si cea mai luminoasa. A primit-o, dar...a fost picatura care a umplut paharul. Blitzul! Hodoronc tronc, a devenit transparenta. Dupa o perioada au inceput zvonurile. In castel exista fantome. Greu de crezut, dar urmeaza morala

-morala: fete cu milioane de poze nu exista!!

fairytale vs human affairs

-vreau sa renunt la jobul de basm, sa ma bucur iar de lucrurile mici dinaintea mea
-cat de mici?
-mici, cat sa-ncapa intr-o burtica

Cand in telefon tacerile sunt lungi

te imbraci instant stii tu cu ce iti iei tigarile telefonul starea de spirit si chemi un taxi. Si cand ajungi la prieteni acasa le intorci spatele
macar un pic sa zambeasca

Din cauza culorii, astia-s rasisti!

Incredibil. De taxiuri zic, toate mi se fura de sub nas. Noroc ca statia de taxi e langa statia de autobuz si ma prefac ca astept autobuzul. Dar nu, eu astept un taxi care sa nu mi se fure de sub nas.

The nose job

mai am de operat Trei nasuri. un, doi , trei

e o operatie de inveselire. nu doare, dureaza putin, lucrez cu mainile goale. doar ca e permanenta. odata ce ai acceptat sa fii inveselit, nu mai exista cale de intoarcere, ciclotimicule. culoarea se lipeste de tine ca un abtibild.
in ceea ce priveste contactele sociale. la inceput, oamenii vor fi nedumeriti, sceptici, unii chiar nervosi! dar destui vor rade. curios, cu nasul operat o sa vezi. lucrurile altfel. complicii-in-stare vor ranji cu tine, si atunci sa vezi bunadispozitie pe pielea ta. in general, te vor accepta asa cum esti. un om caraghios si vesel

stiu cum e, am nasul verde deja de 1 an. si viata mea, ei bine, n-a mai strambat la fel de tare. zi tu, viata, daca eu mintesc! give me a ţ. daca eu minţesc!

Vi-l prezint

pe ariciul Rupert !
Ariciul terapeutic.
I-a cazut o piulitza, de atunci nu l-am mai mutat.

test de feed

Discursurile lor

J. Cortazar: Eu sunt ursul din tevile casei, urc pe conducte in ceasurile de tacere, prin tevile de apa calda, de la calorifere, de la aerul conditionat, alunec prin conducte de la un apartament la altul, caci sunt ursul care merge prin tevi. Eu caut robinetul care vesnic ramane deschis in vreun apartament; imi scot nasul pe acolo si privesc intunericul din camerele unde vietuiesc fapturile acelea care nu se pot strecura prin tevi, si mi-e putin mila de ele cand le vad atat de mari si de greoaie, cand le aud cum sforaie si vorbesc in somn, si sunt atat de singure. Dimineata, cand se spala pe fatza, le mangai obrajii, le ling pe nas si ma fac nevazut, sigur, pe undeva, ca am facut o fapta buna.

Noi: suntem pic cu poc si poti sa ne lasi putin singuri?

Scrisoare de pe front ce am primit

Aproape intuneric, camera e fixata pe o pereche de pantofi alea-s sandaleeee in hol

Linistea se preschimba intr-o piesa dintr-un film de Hitchcock (cea din genericul lui Psycho, sa zicem).
Casa incepe sa prinda viata.

Hai sa vedem cum ne sta cu pantofi sandaleee si haine, ai de capu meu, ce firimituri, saraca casa cu tine acasaa, 4 (paa-tru!):

vechiturile astea unde le-ai gasit sa le pozezi?

Ariciul Rupert a reusit sa deschida televizorul. Lumina e asa de puternica

Toti se reped acolo. Cand te intorci acasa gasesti o debandadaaaa

Ceva frumos, vino

Ca spuneam de ochi stransi. Acum ochii inchisi, ca sa iti arat ce am gasit azi dimineata cand am urcat in balcon. Si mai inchisi!!

Cum de ce?!

De ce strangem din ochi si din frunte cand ne samponim cu degetele capul spumos la dus?
De ce am 3-4 sortimente de dulciuri pe frigider si niciunul de mancarica gatita inauntru?
De ce ma atrage borcanasul de dulceatza Master Fruits- Wild Bluebbery extra confiture?
De ce crapa talpile intoarse de la mare?
De ce ma doare stomacul cand stau si scriu aplecata pe covor la calculator?
De ce sunt trista azi si in ultima vreme?

Incotro ma marit?

S-a intors crocolili plina de buburuze.