Ingerii ma trag de maini,
Degetele imi lungesc,
Stravezii si nefiresc,
Intr-o clipa cat in luni
De zile spre sani ce-ti cresc,
Nu din trup, nu de pe piept,
Ci din cer. Si ma pripesc,
Si n-apuc sa mai astept,
Ma inalt, trec printre barni
De tavan dumnezeiesc!
Ingerii ma trag de maini,
Degetele imi lungesc...
E.B.
inginerii
RăspundețiȘtergereîmi plutesc în spuma berii
pe obloanele tăcerii
amintirea primăverii
crocolilii
RăspundețiȘtergereiti rostesc in culmea (dispe) rarii
pe taisu-ncercarii
neputinta versuielii
:))
o crocolilă autoreferentă
RăspundețiȘtergerenu va rămîne niciodată
la versuială repetentă:P
milostiva ana
RăspundețiȘtergereredijez aceste varzet
direct peste
al tau comentariu dublet
sa nu par nerusinata
sa nu creada cineva
ca accept sa se repete
versuieli laudarete!
ana, tu nu mi-ai mai raspuns de prost ce era versetu meu? s-a inteles ca, din greseala si incetinire, comentariu tau a aparut de doi ori?! si...
RăspundețiȘtergerefaza-i ca inainte de demisie, eu imi chinuiam capsoru cu rime si smecherii ("lasa ca nu mi-o dau chiar acuma, am ceva treaba!")
n-o sa uit :))
nu am prins ideea:((
RăspundețiȘtergerealtadata sa nu te mai joci cu mine in versuri, ca tu da, da io fix pix!
RăspundețiȘtergere:((
of...
RăspundețiȘtergeree dimineatza! haide, ana!
RăspundețiȘtergere