Închide sticluţa!

Aşa ce mă umflă rîsul, rămeasă (bine, totodată şi mearsă, mai departe unde am treabă sau interes sau aşa şi pe dincolo) în urma unui corp Băiat sau Bărbăţel ultra parfumat, încărcat cu sarcina pozitivă şi distractivă de a-mi muta nasul cu lanul de maci şi perişori din loc. Săracuşu, sărăcuşii, probabil că atitudinea hotărît&fermă zgîltîie şi în cele din urmă rupe chemistry-ul, carevasazică legăturile (liniuţele, vă amintiţi de la şcoală) dintre uşoarele Hidrogen şi Oxigen cu spilcuitul Charbone, se ştie, foarte fertil în panou, în stare să-şi lipească de piept (?) şiruri întregi de atomiţe parfumate care trepidează la gîndul, intens chimic, că dînsul sublimează la peste 4000 de K. Odată rupte legăturile (balamalele) din solventul etanol, cutia pandorei din Sticlutî e ca şi deschisă şi vărsată, în stradî şi la subsuorî. Dar noroc că mă umflă rîsul cît colo şi mă ridic la niste metri buni de asfalt şi bulevard, că altfel ar trebui să dau piept cu corpurile care se întorc mirate să vadă cineee se hlizeşte aşa cu foc. Păzea cu focul! Că Periclitează cămaşa, geaca şi maieul ce duhnesc a alcooli...