Vîaaaai, ce
mă mai umplu de emoție cînd mă agăț de clanța de la ușă! Cu vreo piesă de îmbrăcăminte mă refer, o vestă sau o mînecă mai largă. Fîaaai, și simt trasul acela înapoi, în plină cinetică! Ce să mai, îmi vine să Joulesc clanța cu
pumnul puterea minții! Și din momentul ăla, ca prin minune, ușa-i batantă, ca-n vestul cel sălbatic...
Nu'mi plac usile batante. Ma trezesc cu ele'n nas cand stau la panda. Fii delicata data viitoare cand ai vreo discordie cu clanta, te rog. N'as vrea sa'ti devin o victima. Nu mai mult decat iti sunt.
RăspundețiȘtergereo, nu-ți face grijă, rigel. aici pe crocolili numai șoriceii dîrdîie și cad victime
RăspundețiȘtergere