vineri, aprilie 01, 2011
Natura sălbatică a lui crocolili
Ah, nici nu încep să rad în sus și-n jos cuțitul pe pila de ascuțit cutițe bine că deja simt cum îmi pică inelele și straiele și-n locul lor sub formă de costum de baie în două piese echipament din blană. De bivol, sau ce purtau strămoșii? Oaie? Și plină de instincte și cu un cuțit fraged ca un diamant în mînă umblu prin pădure după veverițe și mistreți. Sînge, foc, proțap! Poate la final niște jar. (așa se zicea cînd eram mică, fii cuminte că de nu jar mănînci!). Pe net nici nu se pune problema să intru că dorm în peșteră. Mă rog, în loc de pădure bucătărie și în loc de mistreți vreo cîțiva morcovi. Dar oricum, ce bine e să trăiești în sălbăticie, să palpite un pic de arhetip în tine!
Hahaha, ce frică mi s-a făcut. Ca să nu mai zic de bietele legume din frigider cum încep ele să tremure ca varga, la căderea serii, cînd crocolili iese la vînat prin bucătărie. Şi dă Tîrcoale, din ce în ce mai aproape de victime. Ţipete din ce în ce mai stinse. La sfîrşit crocolili cu obrajii mînjiţi de caroten. Crocolilian Park.
RăspundețiȘtergere(şi ahaa, acuma se explică de ce la altamira s-au descoperit Morcovi Preistorici desenaţi pe pereţi)
:))) morcovii preistorici de la altamira n-o să-i uit prea curînd.
RăspundețiȘtergerece titlu de scandal! :D şi ce scandal arhetipal!
RăspundețiȘtergerevai,crocolili,nu știam ca ai instinct de vikinga în tine!credeam că numa de pisică :)) ești o mâță sălbatică?hai la vânătoare!:)
RăspundețiȘtergereda, unii mîngîie frumos porumbeii, alții mistreții :D
RăspundețiȘtergereda, mihăișă,hai sus pe cornișă, să vînăm niște pahare cu ulei și zahăr
RăspundețiȘtergereyummi... mi... mi se făcu o poftă de o ciorbă pre-strămoșească. am ceva caroten în cămară, dar e foarte foarte domestic!
RăspundețiȘtergereda, e bine in salbaticie, sa palpite macar si-umpic de jar in tine. ca de nu, flacari la protap mananci. noi stim, caci triburile de greieri salbatici ne-au povestit si ne-au tras inspre incoace. :)
RăspundețiȘtergeresi in loc de veverite? in loc de veverite, ce?
ultima oară când am mângâiat un mistreţ, mi-a mâncat câinele :( nu cred că mă mai pot aventura în astfel de porumbi.
RăspundețiȘtergeretriburile de greieri!? stas! deci în loc de veverițe, nu știu, greiere?
RăspundețiȘtergerenuu, n-aș putea, îmi închipui că are gust de diapazon :)
ana, cred că morcovului într-o ciorbă preștrămoșească îi crește pe piele carne și șoric :D
Ora dear, holy scomoly! săracu! io în porumb mă aventuram numa să mîngîi păru moale de știulete :)
naturile salbatice sunt copioase la scrisul copios pe blog!
RăspundețiȘtergerecopioasa carne macra :P
RăspundețiȘtergere"ultima oară când am mângâiat un mistreţ, mi-a mâncat câinele"
RăspundețiȘtergereHahahahaha! Mi-ai busit binisor o coarda sensibila cu fraza asta:))
:) aha, una sensibilă, nu sălbatică
RăspundețiȘtergereȘoseta a descoperit Crocolili și bine-i pare. A purces înspre a citi crocolili-uțele și a mai decoperit că-i place și a lăsat un puric flaușat să își aducă aminte drumul înapoi.
RăspundețiȘtergereo, ce șosetă! ia s-o bag eu în poșetă! degeaba mai pierde drumul înapoi odată ce am găsit eu la rîndul meu de crocolili drumu spre ea. bucuroasă de întîlnire
RăspundețiȘtergere