Acuma scriu de pe laptopul lui tropman

Dupa un all in la 4 dimineata si un careu neasteptat din partea mea, lumea invinsa de pe margine s-a trezit, si-a dezamortit in aer membrisoarele si-a plecat. Am mutat cu tropman masa la locul ei, am aruncat ambalajele de Grazia, After Eight, Biscoteria si Schogetten, Danish White, bere, cola, vin, in cele din urma tropman a spus ca el ramane sa doarma la mine. Am zis bine, tropman, ramai. Si cum povesteam noi-care erau sansele sa ai deja doi de 3 in mana- am adormit. Si cum dormeam noi eu m-am trezit! Aveam urechile dezmembrate, ca tropman sforaia bine mersi. I-am prins nasul cu o clama si am inceput sa pierd vremea, remarcand cum se chinuia bietul batracian sa respire. Clamele n-au tinut mult. Si iar, tropman sforaia de-mi venea sa aleg la intamplare carti din biblioteca si sa le rup filele sau sa crosetez un jerseu din pricina disperarii, cu ele sa-i blochez respiratia. M-am imbracat, i-am cotrobait prin buzunare, am inchis usa si am plecat. Acuma scriu chiar de pe laptopul dansului, astept sa ma sune si sa ma intrebe nu mi-ai vazut cheile de la casa

Multa sanatate!

Scriu din interiorul unui gat mic, de furnica. Sunt prinsa intre doua bile uriase pazite de vegetatia saraca, cred ca-s gestante. Sau sa fie doi filosofi?! Scriu cand din interiorul unei ancore de pe fundul prapastiei cand din interiorul celeilalte ancore din otel forjat, aruncata pe fundul restului de prapastie, plamanul numarul 2. Aceste doua bronhii impreuna asigura stationarea racelii. Ca si cum nu era de-ajuns, doua testoase in spate, fix pe plamani. Saraca furnica! Sa duca in spate ancore din otel, bile gestante, testoase. Cu cateva ore inainte plangeam pentru vietisoara mea scumpa. Ajutor, au secours! Nu-i de ranjeala. Langa furnica, in casa ei, o cisterna mare plina cu de-ale gurii, ceai, ceai, ceai, ceai, ceai, doua lingurite de zahar. Uite-ma! Bine mersi, inconjurata de portocale si nectarine stoarse de vlaga, plapumi vegetand in reactiv Schweizer (?), si pahare, pahare, pahare, cani de ceai si apa. Cand dau pe gat un pahar cu ceai fierbinte cand un pahar de apa care are gust ingrozitor, din cauza limbii umflate de la ceaiul fierbinte. Si tot asa. Sper sa nu mai plang, sa fiu curajoasa. Sa-mi pun niste comprese cu apa + otet, sa dau pe gat toata sticluta de miere

Adevaru-i c-am scris lucrurile de mai sus acum 2 ani. Si de-atunci tot racita! O sa-mi creasca barba, o sa ruginesc, o sa rugineasca batistele albe pline de muci, o sa mananc cactusi in loc de portocale, din nas o sa se ajunga la un deşert cu pietris, o sa zbor ca o balerina, o sa ma dizolv intr-un cer albastru, cu piulite, arlechini, intr-un triunghi, sanul unei negrese.

Cand eram mica cafea dintr-aceasta ţiclam beam

The size of a small rasberry

In momentul de fata am facut acest blog mic, cam de 13 mm. Asa, sa para ca o hartie subtire, sa nu ne vina sa credem, dar vie! Dotata cu sistem osos, venisoare, muschi mici, chiar si intestine. Pe un fond negru de bezna si mister, cum era la inceputuri acest blog al meu.

Mai inainte am mancat un

1na, 2ouă, 3ei, 4ru, 5ci, 6se, 7te...,82uă, 83rei. E clar: tocmai am mancat un maslin intreg, cu ulei, cu ramuri, cu tot tacamul...

Lumea obiectelor

Apropo de unele bluze si haine, ce-i cu birocratia de pe dos?! Ma refer la etichetele lungi, cu multe file, de zici ca cine stie ce grozavie textila trebuie indosariata. Ca apoi, dupa ce tai pocitania cu forfecuţa, sa ramâna un ciot. Care bineinteles, înţeapa.

Apoi apropo de hainele mult iubite, de exemplu o rochiţa de-a mea verde, o spal zi de zi, sper sa nu mucegaiasca. Or mai rau, sa se deşire. Dar nu acum. Faza-i ca i s-a desfacut fermoarul pe margine, s-a dezlipt de material, a crapat, a puscat cand impodobeam bradul anul trecut. Si croitoreaza mea, săraca plecată. Va sa zic, sunt nevoita sa o port asa, camuflata cu veste din blana de iepure si jersee din bumbac, sa nu care cumva sa se vada. Sincer, m-am obisnuit cu handicapul ei, o spal de parca ar fi normala. Cand o asez in dulap, la fel.

La final, apropo de papucii mei verzi. Incredibil, mi-a picat o spagheta pe ei intr-o seara. Doar mancasem o tură bună la amiaza, dar spre seara, stand in picioare in fatza aragazului unei bune bucatarese, am zis sa mai sorb una alta, niste spaghete cu sos. Una mi-a alunecat, direct. Mi-a bulit pielea intoarsa a papucului. Am frecat cu sapun sau sampon, dupa aia cu lenor, am râcâit cu unghiuta ca sa am senzatia ca omor pata, dar degeaba. Cat timp pielea (materialul, ma refer) era umeda, parea ca se usuca omogen. Vrajeala. 'şa ca o sa ii pictez, ma gandesc la o inima distractiva. Amatoare, asa.