Cînd o văd pe doamna belgiană camee, fixată pe pandativ, cu perle albe la gît şi cercei din ciocolată albă la urechi, nu mai am niciun chef de ciocolată (dacă-i îmbătrînită?!). Mă refer la o matahală de chef, care să însemne ceva. Ciocolata belgiană e prea elaborată, parc-aş hali un eseu de ciocolată. Mai bine Poiana cu alune!
Se ridică de pe bancă, privi cerul, văzu câțiva nori și asta era tot.
Undeva cineva îi măsura cuvintele, le măsura, dar nu le putea înțelege.
Literatura ne...
