intr-un alt birou la katziva kilometri, s-a gasit cealalalta portocala
Să fii atât de prezent cum sunt insectele care în curând se vor urca pe
tine. Cum e cântecul păsării pe care nu reușești să o vezi și căreia va
trebui să-i...
e o joacă
5 comentarii:
Inaugurez. Am vrut sa vad cum gandeste februarie. L'as fi vrut pe octombrie, chiar primul, dar el a tacut. Imi plac portocalele tale. Sunt rabdatoare.
deci te gasesc la cativa kilometri, printre cutiile mele cu vechituri. asa-s lucrurile vechi, foarte rabdatoare. si uite ca portocala asta n-a stat nemiscata in zadar. n-o manca!
N'am sa'ndraznesc. Desi tentatia s'a agatat de mine cu manutele ei mici si ma fixeaza cu o privire rugatoare.
Imi place ultimul tau post. Cum se face ca in majoritatea pozelor iti apar picioarele?
se pare ca ne asemanam, nu? suntem rand pe rand, corpul in miscare, apoi referinta fixa. eu ma oficiez pe langa picioare, tu pe langa fructele din postarile mele
Haha! Ai zice chiar ca suntem oameni:)
Trimiteți un comentariu