vineri, august 29, 2008

Realitate obiectiva realitate subiectiva paper scissors rock


O piatra norocoasa e de la bun inceput ceea ce e? Vreau sa spun chiar de pe vremea cand era singura, cu niciun om la ananghie prin zona? Sau ea s-a desublimat din substanta Ideii ce-a intrat convingatoare in capul meu la foarte scurt timp dupa ce-am zarit-o si ridicat-o de la pamant? Stiu, o sa vii si o sa spui- bine, vreau sa imi intre in cap gandul ca biletul acesta e castigator. Astepti degeaba, o sa vezi ca n-o sa-ti intre. Ideile care intra doar pe nepregatite, cand poftesc dumnealor, se numesc superstitii. Si nu au nimic nimic de-a face cu ratiunea. Decat c-o dau peste cap. Stiu, o sa vii si-o sa spui-deci doar in capul tau piatra asta e norocoasa! O sa te mire cand o sa-ti spun- pai da, tocmai asta-i şpilu

joi, august 28, 2008

Va rog, veniti inapoi sa fiu prietenoasa

Cand calatoresti cu trenul trebuie sa iti iei o masca. Pentru ca oamenii nu se multumesc cu putin. Vor si mai mult si mai mult si mai mult. Si de unde? Vreau sa spun o masca de neprietenie. Le raspunzi cu ochii mai mult din carte (adica fanta-i asa de mica, ce urat, crocolili!), te gandesti ca presimt si ei cum le raspunzi de pe un taram indepartat, care nu permite excese, ca esti venita autista pentru foarte scurt timp pe planeta plictisitilor trenurilor, dornici de intrebari si raspunsuri, stau putin, am atata treaba. Eram sigura! Tanti s-a umplut in secunde de speranta, de indata ce-a vazut cum langa ea locuieste o fata singura, cum s-a dus s-o intrebe pana unde se duce, singuratate esti mancata! Deschide iar usa, uite-i care-i faza, mai fac o incercare, o sa-mi mai zica ceva, daca nici acumaaa, sa nu ma sperii, ea e doctor, ce conditii in tren, ihim, urate conditii, ce fanta mica, de fapt stiu ca isi doreste sa stea in compartimentul meu gol, sa impartim noi doua si bunele si relele, sa-si paraseasca compartimentul gol, neprietenos. Saraca, n-o s-o las sa faca pasul asta, sa se amageasca, apoi sa se trezeasca cu un monstru care nu se poate controla!

Iar baietii, ei sunt incredibili! Se agata de cel mai mic Putin. Mama, cum huruie agatatul lor, ca rotile trenului. Voi n-auziti, sunt eu nebuna? Un zambet (mic, mic) de complezenta, un ridicat de ochi, o manutza iesita din carte, si gata. Se pun pe cucerit. Of, pai sa le explic cat de multe presupune sa cuceresti o fata? De-asta trebuie masca de neprietenie. Sa-i alungi pe oamenii vorbaretzi si pe baietii naivi. Toti calatoresc rar, calatoria cu trenul e un eveniment de mare plictiseala, saracii, ei vor sa stam uniti. Nu stiu ca jocurili calatoreste des, trenul pentru ea e fix pix. De-asta ii si recunosc usor pe cei ca mine, neprietenosii, cu tabieturi, morocanosii. E o masca. Risti vorbe grele dar e un pret pe care il platesti in timp ce-ti continui domnia in Imparhatie, da, exact, imparatie, regat, I'm the master of my domain, queen of the castle, lord of the maner, king of the country.
De pe culoar se aud voci-vezi ca in compartimentul ala sta o fata foarte neprietenoasa, care citeste suparata, controlorul da resemnat din cap, nu e prima oara cand o vede pe fata, o stie prea bine, are biletul pregatit, pus pe masa, gestul asta spune totul...legal, n-are ce sa-i faca.

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, cropile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

cel mai urat si urat e sa continui cu castile la urechi, desi mp3 playerul s-a descarcat. Groaznic...

luni, august 25, 2008

Lasand vrajeala

sunt sefa accesarilor lu' cati kilometri are o mila! Pur si simplu oamenii vin la mine si eu le arat cati kilometri are o mila. Ma refer la cei care nu acceseaza wikipedia. Nu, cei care vor mura in gura.
Uneori ma folosesc de luna august 2008, pun insemnarile una in continuarea celeilalte cam pana la Rand cu buni prieteni la concert, unde sunt nevoita sa tai din unii prieteni buni ca se depaseste mila. Sau, alteori, in zilele bune, ma folosesc de accesarile numeroase ca sa injgheb lungimea unei mile.

aha, deeci atatia kilometri are o mila. acuma intelegem!

The free stats




Pur si simplu ce-am gasit intr-o noapte aruncand o privire pe crocoliliul scaldat in intuneric: doua vulpite cu unghii rosii si picioare subtiri ca fetele de la gimnastica ritmica, har domnului ca n-aveau asupra lor maciuci, (sincer acuma, ce cauta cuvintele maciuci intr-un sport elegant si gratios?), imediat dupa ele o gasca de mikimausi imperiali cu polipi si pectorali explozivi agitand speriati plase pline cu bucatele (mai mari si mai mici) de ce parea a fi sticla albastra facuta zob, de unde sa stie vulpitele unde se arunca farfuriile sparte in cazul topirii stratului de zapada de pe etajera veche, am auzit clar (desi nu am reusit sa localizez) aripile de staniol ale unor fluturi prehensili care, foarte rar, isi fac o farama din veacu' lor scurt aici, cautandu-si perechea, dar si mai mult, care jurau de fatza cu vulpitele ca daca n-au sorti de izbanda si daca nu trece caldura, se vor ineca in apele reci ale curentului Humboldt, incredibil, si un pinguin care se deplasa intr-un sac de dormit roz, am avut senzatia ca era un saculetz de catifea din felul celor pe care le primesti cand cumperi bijuterii. Si care-mi tragea din ochi ca sa stau linistita in legatura cu fluturii. M-am gandit ca pentru aceasta activitate nocturna a subconstientului blogului meu mi-ar trebui un aparat zdravan lipsit de prejudecati care sa developeze reprezentarile onirice in personaje rezonabile care sa se potriveasca realitatii si statisticilor. E de inteles, sunt foarte curioasa, ce-or fi insemnand fiintisoarele acestea?! Si cat de des ma viziteaza?!
Le-am developat. Ele n-au iesit, numa' io...

sâmbătă, august 23, 2008

joi, august 21, 2008

El e Cainele meu mic






-Asa-i ca ce iubit?!?!!?
-toti in cor: asaaaaaaaaaaaaaaaaa-i

The story of a broken red colour. Motor!


Nu prea era loc prin jur si suparata rau fiind, fata aceea oarecare a tulit-o in baie. Si-a stat si-a stat, ea singura cu gandurile ei, din cand in cand de plictiseala scotocind plangand dupa lucrusoare din poseta trasa dupa ea la repezeala. Si-a stat si-a stat, ajungand si mai singura, ca la ce bun ganduri, mai bine doar singura plangand de-a moaca. Si-a stat si-a stat.
Dar ce n-a observat, tot alternand stari de furie cu stari de pocainta in sensul sa lase de la ea, sa se ridice si sa descuie usa, ei bine, n-a observat cum ochii rosii (pierzandu-si scumpul lor autocontrol) de-atata plans s-au cam varsat peste tot prin zona! Faina treaba!

(caci ni s-a infundat) noua ne este imposibil sa mai filmam. larevedere!

miercuri, august 20, 2008

marți, august 19, 2008

Shelf portrait on the border of Mexico and the USA


Maşinarii inchise la culoare vs Mici taine

Crocolili vesela cu crocolili trista


identice ca doua picaturi de apa

luni, august 18, 2008

Vedere de la curtea bunicilor maiestuosi de tzara


pentru vrabiutzele care stau creanga pe crocolili

joi, august 14, 2008

The ghost

miercuri, august 13, 2008

Talk to me

asa ce imi plac vocile ragusite. cuvantul in sine, Raguseala, uite-te la el, in ce hal arata (itz despicable). suna a captuseala de rumegus. ori se stie, rumegusul e o taratza atzoasa si lemnoasa. sa captusesti ce? apoi, sa ajung la ce-am observat de-adevaratelea: odata ragusiti, baietii au mult mai mult farmec.

si-n timp ce ei toraie cu o intensitate molcoma, fara violenta, de banditi blazati, atmosfera se trezeste intepata de o aschie marunta (chitait) rezultata din taierea atentiei fetei cu un cutitas de placere audio.

Eu nu ragusesc niciodata!

Cati km are o mila

stiti cat de greu ii este cuiva sa afle cati km are o mila? (daca a ajuns pe crocolili...)

ei bine, o mila are cam 1.6 km. mai multe informatii, intrati aici. nautical mile, danish mile, metric mile, data mile, o gramada

repet
1 mila= 1.609344 km

cu placere,
crocolili

marți, august 12, 2008

Trans-Atlantica



constelatie


Ei, dar covrigi cand mananci?

cand ti-e foame. cum mi-e mie acuma. stiu ca mi-e foame acuma, doar mi-am suit singura intrebarea in titlu! si cand rupi covrigul cu un lant de masele "tara-tara vrem ostasi" gandindu-te, muama, ce perfect o sa curga pe gatul meu la vale valoarea unei cani de apa din sticla de 2 litri (cam caldutza la ora asta) ce-mi sta la picioare, ia sa intind mana dupa ea fara sa ma uit. asta-i faza cu covrigi rotunzi si uscati. is tari ca naiba. ca elicele scaunului de birou cu rotile pe care stau urcate piciorusele in sandale.

ce, nu ma crezi? pe lateralele gurii, dam bataie. cam pan' la 5si10

luni, august 11, 2008

Cand esti amarat in sensu' de trist

iti vine sa mananci piscoturile cu magiun. oare de ce se fac astfel de mancaruri? si mai ales, ce cauta intr-un birou la etajul 11?! oare pe mine in tristetea mea?
(haideti piscoturilor)

dupa aia gandul ca trebuie sa mergi sa cumperi samponuri, geluri de dus femeiesti si geluri-sampon de dus barbatesti, tampoane demachiante intr-un supermarket organizat, multimilionar de produse prin frigul ala de aer conditionat care insingureaza si mai tare oamenii in carne, oase si haine caldute, cu magiunul lipit prin burta, e amarat si el, suplimentar. mai bine sa te duci la cineva in vizita si sa te culci intr-un pat de oaspete

asa e in zilele triste. piscoturile sunt triste, gelurile sunt triste dar mai ales magiunul. n-ai ce face

duminică, august 10, 2008

Semn de carte pentru degete mici


mici, rosii si albastre

Miss piranda

clar luna august o sa fie castigatoare. cea mai prolifica luna de cand s-a facut blogul asta pe lume. nu stiu ce-a apucat-o pe crocolili de scrie atata. adica pe mine ce m-a apucat vreau sa spun, ca eu sunt crocolili

vineri, august 08, 2008

Ce i-am zis io lu Tropman

-Tropman, deci?
-sa-i punem impreuna
-degeaba. banutii mei sunt colorati in rosu, ai tai in verde
-nu exista in rosu
-of, tocmai. ca sa vezi!
-ce
-observi cum ai mei rosii n-au rabdare?!
-se duc repede, vrei sa spui
-se duc repede
-iti mai dau?
-daca vrei
-uite
- daca ma grabesc apuc sa-i stric pe astia in verde
-sa-i colorezi gresit?
-sa-i colorez gresit, tropman
-crocolili?
-da
-daca-i strici, cu ce imi mai iei mie cadou?
-coloram altii la loc, tropman
-crocolili
-nu te speria, te invat io

joi, august 07, 2008

Rand cu buni prieteni la concert


de la stanga la dreapta, bande à part: Tuxedomoon, Blondie, No fun, Billy Idol si Crocolili. Aa, sa nu credeti c-am uitat de Buzzcooks. Bause cam mult, la momentul pozei coborase. Echo & the Bunnymen n-apar, blitzul, luna, etc, ii omoara...

miercuri, august 06, 2008

Jurnalul lui Mirkowicz


mirko stie. cartile mari ii vor aduce nemurirea

d(^_^)b

mie mi-e frica de intalnirile noi. entuziasmul initial care naste Planuirile se evapora si ma trezesc ca ma trec toate transpiratiile. cum ma mai protejez, imi spui tu mie!? dar se va dovedi ca tot cu mine am noroc, ca n-arunc mai nimic niciodata. la fel ca biletele de muzeu, biletele de telescaun sau ambalaje de hartie, sticlutele goale sunt pastrate. nu stie nimeni ca n-au nimic in ele cand plec spre intalnirile noi. plec, fie ce-o fi. pe drum, liniste, doar din cand in cand cate-un clinchet. cand ajung acolo, eschimosi... ma linistesc si traduc ce inseamna: parfum! sau floare la ureche, cum se zice

of, of, crococici

marți, august 05, 2008

Adevarata natura


la mare departare de societate si etichete (aladin, etc)

Out there

...
Estelle: So, I'm getting an eye job.

George: An eye job? Ma, you don't need an eye job.

Estelle: Georgie, I'm a divorcee.

George: No, you're not a divorcee. You're just separated. You're...you're a separatee.

Estelle: Well, I'm out there, George.

George: No, you're not out there.

Estelle: I am, too!

George: You're not out there! You can't be, because I am out there. And if I see you out there, there's not enough voltage in this world to electroshock me back into coherence!

luni, august 04, 2008

Dana, tu nu


-ne bagam picioarele noastre vesele in apatiile voastre

duminică, august 03, 2008

Expozitia copilului de la parter


In casuta am impresia ca locuieste o vrabie abstracta, pictata de Paul Klee. Nu zic nu, e o linie subtire, dar daca continui sa improvizezi cu incredere, imaginile devin tot mai independente, se inlantuie intre ele la distanta sigura de concret, pas cu pas realizezi ca ai traversat cu bine suprafatza unei plictiseli traditionale, cine ar fi crezut, era o linie subtire. Si de ce n-ar exista in Berceni expresivitate si vrabiutze vecine?! In culori viivii care migreaza fara problema de la un K la altul.


Sau de la o vrabiutza la alta.

sâmbătă, august 02, 2008

vineri, august 01, 2008

Firul vietii

-esti bagat in coca cola pana-n gat, baiatule
-o sa ies eu cumva
-ti-ar prinde bine o viata mai sigura, lipsita de pericole

...


(l-a crosetat la cap pana la urma)

Marioneta si fata nastrusnica


esti o vrajitoare mica, spuse baiatul crosetat pana la degete

(in cele din urma pana peste cap)