Degete prin etichetă

Si de ce n-ar fi suficient de relevantă, suficient de importantă lumea (bine, lumiţa) vazută printr-o gaură de etichetă? De ceee? Se doreste din public s-o prezint un piccc? Nu mă asteptam, asa că am emotii. Se numeste Tifany Jeans, TFJ, e-un carton negru, lucios in forma de dreptunghi, cu code, size, colour si price pe dos, sir de puncte pentru completare, cateva desene, un vas cu 30 de grade, un triunghi, un fier de calcat, un cerc, un patrat in cerc, astea ultimele, tăiate. In cazul in care nu sunt toate pe lhumea asta doar remarcabile obiecte ceresti care să necesite Uriase telescoape exegeti de grosisment superior atunci avem noroc! Se vor accepta si se vor gasi (nu pe jos!) si acele bunuri (sau deţinuturi) foarte personale, lucrurile mici, microcosmosurile, care, iatătă, se Văd si printr-o gaură de etichetă de jeansi. Incheiere-n cerc, stimatilor: Si de ce nu, sic!

Io cred ca la muste le fug ochii cateodata

Ce ma sperii cand imi fug ochii.
Că dacă haosul acela rotitor s-ar răspandi pe toata membrana unui minut sau, doamne fereste, a unei intregi ore, ca daca lucrurile de Lungă Durată ce se perindă, ce se lăfăie prin faţa mea ar deveni simple instanţe, ce s-ar intampla cu mine, as pieri din pricină de neputintă (din pricina de titirez), m-as prăvăli constransă- prăfăraie si doua bile pe-un covor, pe-un parchet? Ca sa vezi, Io, uriasa, io, moara, cu corpul meu stabil, bine pus la punct, răpusa de betia oculara, vertexul cherchelit si vai&amar. Ce frica! Dar noroc ca de fiecare data ochisorii revin la matca lor apoasă si sticloasă, intre cornee si iris se restabileste domnia civilizata, Vederea e iar săgeată, străpungere, străfulgerare, focalizare si scânteiută aprigă.

Si ma uitam la o muscă prostovană cum se roteste- raportat la puterile Lumii ei modeste- anotimpuri intregi, in jurul candelabrului. La mine n-a durat mult, si m-au apucat nervii. Chiar in halul acesta, muscă hă, fara niciun pic de discernământ, vrei sa te prindă veșnicia si roadele pamantului la mine in casa?! Ei, si cand am apucat-o de umeri, cand i-am tulburat invârteală lenesă, cand i-am taiat cercul cu foarfeca, a luat-o razna, si-a iesit din mecanism. Rotiri in zig zag, accelerari masive, dat peste cap, dat peste aripi&antene, a cincea, strigat la mine direct din trompa! Hmm, am zis cuminte, cum priveam in sus.
Ei, si atunci m-am gandit io, ca, fara sa doresc, am provocat o betie ca-n paragraful de mai sus; putin importă ca una tip dipteră. Am stricat sarmana musca! Acuma ii fug ochii si nu stiu de unde s-o ooopresc...

Vorbe cu semnul exclamării

Cand eram mică ziceam des: fruuuuci, cic-cic-casa, esti guuş, caramba la scara ta, piri-pipo, trag o linie de foc si nu ma mai joc deloc, ai ciulit, trag o linie bună si nu ma joc o tură, mincinoasaaa din căăămin s-a pupat cu moş martin, ţi-ar cheli, cine nu-i gata il iau cu lopata, ma duc Afară, uuuui o ciorăăă, uuuui cum zboarăă, pup-o-n (vai, mai copii mai) sa moarăăă, ti-e ciudă- bagă nasu-n budă, daaacă nu-ti convineee- (vai, măi copii măi), Ţară Ţară vrem ostaaaş peeee...crocolili (oh, nu)
Toate, absolut toate, zise cu semnul exclamarii (!). Nu era, aşaaaa, cu 1na-cu 2uă, de glumă.

Stană de piatră

Nu stiu unde ma aflu exact, am Impresia că-ntr-o stană de piatră. Si, desi e strîmt, mai pot înc-o impresie: nu prea stiu cum sa ies
(in brate, cu mine afara)

Pe urmele lui crocolili

Little dead bodies

Celelalte doua capuri care nu s-au gasit, sunt in Burtă la mine. Io, crocolili, inghit foarte multi ursuleti Papi pe zi, formez de una singura o Grupare sukkar-ă, in habitatul urban si civilizat care ma inconjoara (energia instinctelor recupereaza din Urmăăă). Si imi face (din pacate! + ce n-as da sa schimb ceva!) o placere enorma sa le iau capul micilor vietaţi din ciocolată cu capsuni; uneori cu dintii, alteori nu trebuie sa misc un deget dintr-asta de-al meu, capul se desface singur.
Hai, puritanilor, nu strambati din guriţele voastre mici, ursii acestia nu-s pe cale de disparitie, in schimb, crocolili se strofoacă (ăăhă) sa prindă loc, pe-o potentială ultimă sută de metri, la cursul special al unei specii rare. Emoţii+ emoţii

PDS pentru Matei Calinescu

le fruit de cendres de nos veilles (Exil)

Veghe

In limba pierduta- in umbra pierduta a limbii-
saltul in pierdere. Lumina muta le cheama,
urme de urme, silabele sterse
in eternitatea fragila a toamnei

Intre zaruri cu pleoape lasate, in departarea
auzului: ovaluri de var.

Nimic de spus peste care
pluteste un Trebuie, ecou de ecou de ecou
porunca ingerului Eutuel

Si-acum o veghe pentru cuvinte-
rostite-n nestire, nestiute-n rostire,
si mai ales pentru cele care, in golul tainei,
si-au mocnit de-a lungul anilor intelesul
in acest fruct de cenusa


Exil

Ainsi va toute chair au cilice du sel, le fruit de cendre de nos veilles, la rose naine de vos sables, et l’épouse nocturne avant l’aurore reconduite…
Ah ! toute chose vaine au van de la mémoire, ah ! toute chose insane aux fifres de l’exil : le pur nautile des eaux libres, le pur mobile de nos songes,
Et les poèmes de la nuit avant l’aurore répudiés, l’aile fossile prise au piège des grandes vêpres d’ambre jaune…
Ah ! qu’on brûle, ah ! qu’on brûle, à la pointe des sables, tout ce débris de plume, d’ongle, de chevelures peintes et de toiles impures,
Et les poèmes nés d’hier, ah ! les poèmes nés un soir à la fourche de l’éclair, il en est comme de la cendre au lait des femmes, trace infime…
Et de toute chose ailée dont vous n’avez usage, me composant un pur langage sans office
Voici que j’ai dessein encore d’un grand poème délébile
(Saint- John Perse)

sunt amarata. ce veste. am vazut la Luiza si la Urmuz.
departe, spre Itaca lui secreta...

Mânuţe cauciucate, mânuţe de zinc, mânuţe de guma, mânuţe de plastic

-Asta e, i-am zis, odata ce le-am investit cu incredere si obiceiuri, obiectele nu mai depind de mine, sunt eu in mâinile lor, intelegi, şoricelule?!
(Aşa-şi castigă Existenta)- paranteză pentru Oameni
-Inteleg, stapana crocolili, mi-a raspuns Dorinel, dar cere mult efort sustinerea?
-Faza-i ca devin si eu foarte usoară, in toată treaba asta
...

Acuma Dorinel se incapataneaza sa ma ia in brate sau macar sa ma tina pe genunchi (maaaaxim un minut). Cine-a mai auzit de genunchi de şoricel? Usoară era in sensu de vulnerabilă.

Reguli si urechi impuse din Afara

Parfum in miniatura

E foarte drăguţ sa intri in propria ta camera si sa simti un miros parfumat strain. Adica e drăguţ sa te gandesti ca tocmai ce s-a parfumat o păpusă, sau ma rog, o fiinta feminina la alegere de pe rafturi ori bibliotecă. Si mai departe, in cadrul unei sferto secunde, ca oare e parfum cu pompiţă, pe unde calatoreste, vietatea partenera e de incredere, la ce ora se intoarce (?!). Toate astea, scotocind, la capatul celalalt al sferto-secundei, dupa te miri ce chestie necesara cu o atitudine (de locatar) foarte normala, incercand sa-ti neglijezi propria persoana (existenţă!). Fireste, nu vrei sa deranjezi. Mirosul parfumat dureaza foarte putin, si nici nu e de mirare, la cat de mica poate sa fie o papusă...

Ursii din nasturele polar

Pe suprafata dictionarului de simboluri cade un nasture foarte rotund si alb. Nasturele greoi se poticneste intre Iris, Stanjenel, Ixion, Împestriţătură si Îndragostit, al saselea arcan major. Nimic pe dinăuntru nu clinteste, nicio reactie. Doar crocolili (ce pare a fi singura fiintă de prin zonă) isi muta privirea si observa cu atentie. Ixion ramane legat de roata, stânjenelul purifica in liniste chestii si-acoperisuri prin Japonia, jujubierul mistic de pe-o pagina dedesupt isi tine rasuflarea, spinii si florile rosii, minutele trec, nimeni, nicio miscare, nasturele e ridicat intre cele doua degete puternice, rotit cand pe faţă, cand pe dos. Apoi, usor, ies la iveala. Cei doi ursi polari dinauntrul gelatinei inghetate de sidef. Stau la inaltimea aceluiasi rang, unul din protagonisti pare a fi fată si spune o povestire cu Lucas si niste melci lumina. La suprafata, nasturele e dotat cu doi ochi foarte blanzi care decupeaza cercuri de liniste si soare nordic din camera de bloc si care, nu-mi vine sa cred, te roaga sa nu le tradezi secretul. Drept rasplata, ursii se ofera sa stea incheiati oriunde e nevoie de pază pe teritoriul cămăşuţei de noapte.
Mai vreau sa spun ca lucrurile acestea se observa in serile cand ti-e foarte dor de cineva, totul se petrece cu incetineala regiunilor arctice. Asta, in cazul in care notiunea există. Suprafete uriase reproduse cu ajutorul unui pahar cu apa foarte foarte rece de la polul nord (frigider). Somn usor, la ursi!