Păi ca să menţin răgușeala! Căciși sunt usor răgușită, cum visez de hăhă! Asta-i, io, una, ador vocile ușor răgușite, sunt misterioase&meşteşugioase, cîteodată chiar copleșesc (asta mai mult în tinereţe!).
Si vocile astea ușor înfundate trimit inspre lume batalioane nedeslușite, ce-ai spus, repetă te rog, cu o incărcatură de mere coapte turnate în sticlă de zahăr ars, să-nfuleci pe ascuns la dînsele. Dupa o bronșită, am reusit cît de cît să pătrund în incintă, să intru în faţă și să cer buletin de la Breaslă: sunt de-a voastrăhă!
-Tusiţi vă rog, crocolili, să se elibereze bronhiile!
-Nici vorbă!
Ce să mai, as putea sa scriu la nesfîrșit, pentru că realitatea e că scriu ca să mă aud vorbind, însemnarea de azi o recit, pe altele mai vechi le cînt ca pe arii, fluier dupa ip-urile vizitatorilor, i-o zarvăăă! In viata reală toti îs plecaţi, telefoanele-nchise, n-am cui sa turui! Asa că mișun pe aici și cipcirip!
Si mă gîndeam, dac-aș fi fost băiat io sigur mi-aș fi căutat o fată a mea ușor răgușită...
Fumul iese din țigară, gândurile îmi ies din cap și se lovesc de ziduri.Îmi
amintesc că urcam la Omu și am auzit vocea unei fete fredonând un cântec,
nu am...
2 comentarii:
hihihi, asta nu-i nimic! eu mereu am fost invidioasă pe copiii cărora le curgea sânge din nas!
:)))))
Trimiteți un comentariu