Călcîiul lui crocolili

Mă gîndesc că pe termen lung (nu ştii ce-ţi rezervă Viitorul) am să renunţ la nas. Mai ales în perspectiva unor atacuri, să zicem. Cu aşa nărării ca ale mele, aş avea zero barat şanse de supravieţuire. Că să zicem se întîmplă atacul cu pricina şi mă ascund Undeva. Păi şi vin Atacatori şi la prima vedere îs scăpată bine mersiăăă. Cînd ce să vezi, şi acum trei variante, ca-n basme: cea mai probabilă, pentru că nasu meu e mereu plin de muci (mă scuzaţi nu mai am mult timp la dispoziţie, dar chiar e!) şi mă trezesc trădată de pîrîiaşu izvorînd din mucoasă, ieşind din dulap, prelingîndu-se pe podea, pîna la bocancii Atacatorilor! Ghici: Condamnare! Bine, sau să zicem că i-aş înghiţi (!), dar atunci urmează a doua variantă, căci eu oricum strănut foarte mult, asa că mi-ar fi imposibil, şi din cauza stresului, a molilor, a prafului, să nu strănut in ascunzătoare. Şi m-aş trezi cu uşa şifonierului deschisă, Sănătate, crocolili! Ghici: Condamnare! Bine, sau să zicem că aş învăta totuşi să îmi înghit strănutu, cum face tropman şi cum susţine, de-altfel, ca ar putea oricine dacă ar şti calea spre glandă, dar oricum am fi pe final şi ne-ar ieşi în cale a treia variantă, cu superbul meu nas mereu înfundat, situaţie în care mi-aş veni singură de hac, închisă printre molii şi plapumi şi stofe groase, n-as mai avea aer şi m-aş sufoca (din proprie iniţiativă nu mă predau!). Fireşte, urmează genericul cu scrisu, cu atacatorii care se îndepărtează....şi titlul Le fin, revărsindu-se odată cu ceara călduţă de la două Lumînări...

Cîte una la fiecare să ajungă la toată lumea!

Ruleta sufletească

exemplificarea dramatica a fost posibilă folosind cu generozitate aceeasi gagica, adusa de prin rusia

Ajung, crocooolili!

După astrofizicianul Max Tegmark, Distanţa pe care trebuie să o parcurg ca să întîlnesc o ©rocolili exact ca moi este de (10¹⁰)²⁹ metri. Deci urgent pe cai! Pe fluturcai! Asta dacă universul este omogen şi infinit (şi fără hîrtoape). Dacă nu, nu

Volume mousse

Cine ne plimbă din umbră ursu?

Sadistics

este ştiinţa exactă (?) care se ocupă cu extragerea de informaţii relevante din Tristeţile disponibile într-un volum suficient de sadic mare

Porcupîne

Crocolili întoarsă pe dos

Dacă crocolili bidimensională plată ar trăi într-o lume de tip Mobius, ea s-ar putea "inversa" uşor, doar deplasîndu-se de-a lungul universului său, fără a fi necesar să părăsească planul în care îşi duce existenţa. Dacă crocolili bidemensională plată ar pleca în călătorie already întoarsă pe dos ar constata că o singură tură în jurul cosmosului Mobius ar pune-o pe picioare!

Obs:
- o crocolili bidemensională plată s-ar deplasa în suprafaţă, nu pe ea
-un urs alb stîngaci s-ar întoarce dreptaci (:D)
-din păcate afecţiunile sufleteşti care întorc oamenii pe dos ar avea cusutura acului (lor) de cojoc pe faţă (ca o cicatrice)

Hands on global warming

Pe urmele lui crocolili

Să-i dăm bice!

Şi mă gîndeam yo azi noapte cum ar fi să instalez un bici pe nasul bunului meu prieten, tropman. Aşaaa, unul mic, dintr-o microîmpletitură de piele. Şi-apoi să te văd cu curenţii tăi de sforăială, tropman, declanşînd viitura jordiţei din piele! Jap, jap, ar trosni bietele concha nasalis superioare înroşite. Tropman, trezeşte-te, adică lungeşte-te, îţi curge sînge din nas!
...una peste alta, păcat că e noapte şi nu se vede cît îmi paaare de rîu

Să nu-ţi faci chip lipit!

Cred că Moş Crăciun e foarte dezamăgit în sinea lu dumnealui cînd se vede în abţibildurile lipite pe geamuri

Ce plictiseală cu beteală, hihi

+o linişteee. Trebuie să deschid furiş-tip-tiş încetişor-tiptişor uşiţile frigiderului pe care mi l-am cărat (singură!) în burtă ca să nu mai am treabă cu deplasatul pînă la Bucătătărie. Şi prinsă la nivel somatic şi la nivelul expresiei "prinsă la mijloc" cum sunt (cine nimeni să mă salveze că şi luminiţele dorm cot la cot cu ştecăru verde) între aerul rece al micului frigider si aerul cald al calculatorului...

Mică dare de seamă despre apă

Mă tot gîndesc ce să fac cu mîna dreaptă cît timp sunt angajată în activitatea de băut apă cu spor (genul fără spori). De băut beau cu mîna stîngă, atîta pot angaja din mine în activitatea cu pricina. S-o ţin pur şi simplu coborîtă pe lîngă corp mă cam plictiseşte şi prea spînzură ca o proswănacă, dacă o bag în buzunar gîndul îmi zboară la fîrmiturile şi scamele culese de pe jos în cursul vieţii, dacă scot în avans ambalajul de la o bomboană Sugus ca s-o am gata pregătită parcă prea îmi dau apă la (marea) moară a vieţii mele (dulciuwile). În încheiere, atingîndu-mi ţelul, o las baltă...

Cum se-ntind plase pentru sirenele business

Balizee

Buburuze geamandure&dîrze special instalate pe apă, pe uscat sau pe cuvertură pentru a indica (cu negru pe roşu) pilotului, navigatorului, somnorosului locurile primejdioase, terestre, maritime, matlasate sau limitele corpuşorului spre care se călătoreşte

Mică dare de seamă despre creaţie

exemplu de pietricele din Temelia lui crocolili

Io, crocolili, de felul meu evit să fierb

Mie una nu-mi place să fierb. Mîncăruri mă refer, că obiecte de prin casă nu prea mai apuc să fierb. Adică vreau să spun că mă stresez (destul De) cînd am de fiert ouă sau crenwuşti sau cam atît să zicem. Pentru că începe Cronometrul. Oare cît să fierb la ele, oare s-au fiert? Oare ceasul de pe mînă e perfect sincronizat cu ceasul de la laptop la care m-am racordat cînd am aproximat eu că au inceput să fiarba? Dar de ce m-a apucat aproximarea şi n-am stat Acolo să văd cu ochii mei cînd au început exact să fiarbă. Start! Oare sigur au început să fiarbă când am aproximat sau la un minut distanţă, contabilizez sau nu sferto minutul cu pricina? Oare ce să fac, să socotesc 5 minute din momentul părăsirii bucătariei sau să socotesc din momentul intrării în cameră? Oare să pornesc în momentul acesta spre bucătarie sau mai aştept 20 de secunde să se facă fix cinci minute? La crenwuşti nu mai zic, mai ales că părerile sunt foarte împărţite. Oare se fierb perfectisim chiar Acum, în momentul în care stau cu degetul pe butonul de la aragaz sau trebuie să mai arunc un ochi pe geam şi apoi să mă întorc la ei ca să se fiarbă perfectisim? Pîna mea, număr pana la 3 şi fie ce-o fi! De-aceea îi admir pe cei care fierb fără probleme, au un ceas intern al lor după care pur şi simplu se ghidează şi care livrează mîncăricile nici prea prea nici foarte foarte.
Aşă că în final arunc cronometrul, pentru efecte vizuale, şi beau ouăle crude...

Cum îşi iau rîndunicile dimineaţa tiptilşiţa