Familia mea se spala pe maini cu un sapun verde, de mar. Sapanul statea pe marginea vasului de portelan, manjindu-l de bule si spume. Sapunul capata clabuci albastri de la mainile cu cerneala de tipar ale mamei obosite si infometate.
Dar nu numai banii innegresc, albastresc. La fel de bine, si anii.
Cineva a luat poezia și a transformat-o în poezie. A luat sarea și a
transformat-o în sare. Zilelor noastre le-a zis în continuare zilele
noastre. Luminile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu