Familia mea se spala pe maini cu un sapun verde, de mar. Sapanul statea pe marginea vasului de portelan, manjindu-l de bule si spume. Sapunul capata clabuci albastri de la mainile cu cerneala de tipar ale mamei obosite si infometate.
Dar nu numai banii innegresc, albastresc. La fel de bine, si anii.
N‑am să spun ce e poezia. Și nici tu n‑o să spui. Și nimeni, din cei care
știu ce e poezia, n‑o să le spună celorlalți care știu ce e poezia. Măcar
pentru ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu