Fumul iese din țigară, gândurile îmi ies din cap și se lovesc de ziduri.Îmi
amintesc că urcam la Omu și am auzit vocea unei fete fredonând un cântec,
nu am...
sâmbătă, decembrie 05, 2009
Dragii lui crocolili
Nu-i aşa că ce bune ar fi nişte ghete cu alarmă şireată (în şireturi înfiltrată)? Care să sune şi să-i leşine pe domnii părinţi de spaimă, cînd dă drumul, furiş tip-tiş, furiş tip-tiş, domnul miş Nicolaie, înaltei societăţi de cadouri. Căci am fost şi eu cîndva mică mică şi tare nu înţelegeam cum reuşeste, orişicît&orişicît l-aş fi păzit, să-mi scape în aşa ultrahal...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
eu prefer "furiş tip-tiş" fara alarma..
imi placea sa ma las pacalita cand eram mica desi presimteam eu ca si mai ales cand avea sa se intample ceva.. o energie, asa, curenta aerul parca :D
io nu presimţeam nimicîţ nimicîţ, credeam orbeşte pînă cîîîîînd
Trimiteți un comentariu