Al meu Urechiţă

Ştiaţi că şi urechile lipsă răzbesc? Îhî, drept dovadă, uite poza cu urechea de porţelan lipsă în valoare de circa de 25 de ani! Nu mi-a venit să cred, cînd l-am văzut într-o vitrină ponosită de la ţară, că încă e viu şi mai există. Salut, măi simpăticanule! iar el m-a strîns în braţe, şi m-a rugat, exact ca pe vremuri, să repet un pic mai tare vorba. Salut, măi simpăticanule!! Multe n-a mai durat, aşa că ne-am îndepărtat, eu cărînd un geamantan cu urechea lui lipsă iar el povestindu-mi vrute şi nevrute...

Dragii lui crocolili

Nu-i aşa că ce bune ar fi nişte ghete cu alarmă şireată (în şireturi înfiltrată)? Care să sune şi să-i leşine pe domnii părinţi de spaimă, cînd dă drumul, furiş tip-tiş, furiş tip-tiş, domnul miş Nicolaie, înaltei societăţi de cadouri. Căci am fost şi eu cîndva mică mică şi tare nu înţelegeam cum reuşeste, orişicît&orişicît l-aş fi păzit, să-mi scape în aşa ultrahal...