Sunt peștele cel mare. Dacă mă prinzi vei avea cu ce să îți hrănești
familia o săptămână întreagă. În a șaptea zi o să te întreb: și acum ce
faci?
sâmbătă, decembrie 04, 2010
Enervarea
Vîaaaai, ce mă mai umplu de emoție cînd mă agăț de clanța de la ușă! Cu vreo piesă de îmbrăcăminte mă refer, o vestă sau o mînecă mai largă. Fîaaai, și simt trasul acela înapoi, în plină cinetică! Ce să mai, îmi vine să Joulesc clanța cu pumnul puterea minții! Și din momentul ăla, ca prin minune, ușa-i batantă, ca-n vestul cel sălbatic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Nu'mi plac usile batante. Ma trezesc cu ele'n nas cand stau la panda. Fii delicata data viitoare cand ai vreo discordie cu clanta, te rog. N'as vrea sa'ti devin o victima. Nu mai mult decat iti sunt.
o, nu-ți face grijă, rigel. aici pe crocolili numai șoriceii dîrdîie și cad victime
Trimiteți un comentariu