Mică dare de seamă despre picăturile de ploaie

Picăturilor de ploaie, cît sunteti voi de zdravăne! Asa se revarsă de fiecare dată in Închipuirea mea, concept abstract aflat (binemersi!) in siguranta uscată&calduță de dincolo de geamul termopan, finalul micului imn si tril închinat misterului torential. Să mă desfăsor mai bine, in timp ce dau iute fuga la geam: picăturile- niste Apucături blindate in cuirase, unite intr-un mare trup de fier care se izbeste într-un zor cu zale in pervaz. Măi, si nu-ti vine sa-ti crezi urechilor! Iar fac tărăboi, iar militeaza marea Gagică de ploaie, întrupată ochi plus ochi, ca-ntr-o dantelă, din colectivul picăturilor? Si incerc de fiecare dată să le prind in actiune, deschid iute geamul, să confrunt pieptul si spatele acestor războinice, să pozez pieptarul de metal, si nimica! Fierărăria lor se topeste ca prin minune dupa Izbire, armătura trupească e diluată, picăturile de ploaie sunt in pielea lor goală. Iar Marea Gagică, ei bine, ea nu-i decat picătura care umple mereu si mereu paharul (cupa) inchipuirilor