Închide sticluţa!

Aşa ce mă umflă rîsul, rămeasă (bine, totodată şi mearsă, mai departe unde am treabă sau interes sau aşa şi pe dincolo) în urma unui corp Băiat sau Bărbăţel ultra parfumat, încărcat cu sarcina pozitivă şi distractivă de a-mi muta nasul cu lanul de maci şi perişori din loc. Săracuşu, sărăcuşii, probabil că atitudinea hotărît&fermă zgîltîie şi în cele din urmă rupe chemistry-ul, carevasazică legăturile (liniuţele, vă amintiţi de la şcoală) dintre uşoarele Hidrogen şi Oxigen cu spilcuitul Charbone, se ştie, foarte fertil în panou, în stare să-şi lipească de piept (?) şiruri întregi de atomiţe parfumate care trepidează la gîndul, intens chimic, că dînsul sublimează la peste 4000 de K. Odată rupte legăturile (balamalele) din solventul etanol, cutia pandorei din Sticlutî e ca şi deschisă şi vărsată, în stradî şi la subsuorî. Dar noroc că mă umflă rîsul cît colo şi mă ridic la niste metri buni de asfalt şi bulevard, că altfel ar trebui să dau piept cu corpurile care se întorc mirate să vadă cineee se hlizeşte aşa cu foc. Păzea cu focul! Că Periclitează cămaşa, geaca şi maieul ce duhnesc a alcooli...

Urcă-ţi şi pune-ţi pofta-n cuib

Pentru mine, crocolili, acest mănunchi de ţigăruşele, culese cu drag de prin cîmpişele şi clipi şî pipe frumoasi petrecute împreună. Cîndva, la paştilele kailelor care vor prinde iar Putere, vom dansa iarăşi împreunălele, mînănmînă rîndunele tra la la. Şi-am înkalecat pe-un kal putere şi-am zburat mai sus de rîndunele, ofum ofum.







Şincai ceva, pofta nu are ce căuta sus în cuib că ia foc şi după aia cum mai aduce lapte-n ţîţă drop de sare la păsărele-n rîndurele cioc şi spinare

Ce se dă nu se mai cere

Cînd eram mică făceam o mîncărică bună, smulgeam frunzele de limba vacii, le băteam bine bine cu o piatră pînă căpătau găurele pînzirele, dădeam mai tare în dreptul limbului, asta ca să nu iasă aţoase, apoi, direct pe suportul de placă de beton din spatele blocului, amestecam nişte praf de cărămidă roşie cu nişte scuipat de-al meu, şi, cu maglavaizu astfel obtinut plus că mai lăsau ele apă, ungeam frunzele, direct pe clorofilă, distrugînd din păcate nişte sedii de fotosinteză. Feţită mică fiind, nu ştiam prea bine ce se petrece în Spatele lucrurilor, mă gospodăream cum ştiam şi io mai bine, şi n-auzeam cum ditamai lumina, din cauză că îşi tura de zor Motoru, opintindu-se să-şi scoată din mica năclăiala bietele lungimi de undă rămase împotmolite, cam înjura pe greul Dumnezeu. Ei, între Timp, cu mănunchiul obţinut din trei degete, presăram nişte nisip şi pe-o parte şi pe alta, acesta din urmă, sub formă de sare si piper, să dea gust.
Faza-i că nu mai ştiu finalul reţetei, unde prăjeam şnitele astfel încropite. Cred că, lao adică, le mîncam crude...

Păii la mulţii anii

La mulţi ani din inima înfoliatăluminiuuu hai la joc! Înăuntrul ei mic conţine un pupat de-al meu şi o mică petală de mă iubeşte nu mă iubeşte (mai multe nu pot să-ncapă), de care, uite-aşa, mă lipsesc, deci fie ce-o fi la marea numărătoare (care se tot repetă, carevasăsică aşa trişează crocolili!). Inimiciora e direct din celofan care clic&clip&oceşte şi, ca o informaţie surîzătoare, sunt bine mersi convinsă că exact la fel sună&foşnesc scăriţele si nicovalele licuricilor cînd folosesc beţigaşele după baie. Păi cum altfel să-i fie materia primă, cînd menirea inimioarei e să Împacheteze şi să Trimită uşor la destinaţie. Deci o pun repede repede folosind nişte efecte speciale, tu să o despachetezi şi să îţi foşnească în urechiuşe nu mai tîrziu de Azidouaşapte

Lanțuri de vârtecușuri

Rețeta nicipomeneală

Si când fierbe bine apa...

Așa că umbla ușor, ușor

Odată am văzut un băiat frumos care umbla pe vârfuri intr-o cameră în care dormea un miniîngeraș. Si l-am întrebat, băiatule, tu de ce umbli așa?
Se pare că umbla așa fiindcă era bolnav si nu voia care cumva microbii să cadă de pe el în mijlocul camerei, mai ales că, nebănuind nimic, miniîngerașul dormea mai departe. De-aia eu i-am zis, ce buni ar fi niste microbi cu arici, să stea lipiți atunci n-ar mai fi niciun stres, nu-i așa...

Joacă de pisici

Stop vis!

M-am visat hoașcă bătrînă! Drept dovadî, un hoșc, foarte bătrîn la rîndu lui, imi cam dădea tîrcoale!

Medusa crocolili

Dulciurile (ciurucurile) să se facă stană de piatră cand mă uit la ele cu pofta gorgonească, trogărească si vulpicească, c-altfel nu stiu de ce sunt in stare! Sau, dacă nu&nu, mai am tătuși o idee. Să imi lipesc niste scotch, Ișușe, sau bandă izolantă pe măseluțe si dințișoricei, poate așa mai salvez din ființa lor niste smalț niste coroane si bătăi de inimă, să nu-i apuce intr-o noapte disperarea si să mă trezesc că mi se-aruncă-n gol, după bietul omușor. Săracu, cum intinde-n laterale mîinile moi, pe aici nu se trecee, degeaba, ei sunt multi, iar el, doar unul singur. Ca să nu mai zic ca tragedia culminează cu biata de crocolici, nedesmeticită bine, mestecînd 32 bilețele de adio.. .
Mă apucă plînsișorul, sunt dulceomană, degeaba plîngi, plînsișorule, dinții-s căzuți in țărnă frînți, înțepeniti pentru vecie!

Mică dare de seamă despre picăturile de ploaie

Picăturilor de ploaie, cît sunteti voi de zdravăne! Asa se revarsă de fiecare dată in Închipuirea mea, concept abstract aflat (binemersi!) in siguranta uscată&calduță de dincolo de geamul termopan, finalul micului imn si tril închinat misterului torential. Să mă desfăsor mai bine, in timp ce dau iute fuga la geam: picăturile- niste Apucături blindate in cuirase, unite intr-un mare trup de fier care se izbeste într-un zor cu zale in pervaz. Măi, si nu-ti vine sa-ti crezi urechilor! Iar fac tărăboi, iar militeaza marea Gagică de ploaie, întrupată ochi plus ochi, ca-ntr-o dantelă, din colectivul picăturilor? Si incerc de fiecare dată să le prind in actiune, deschid iute geamul, să confrunt pieptul si spatele acestor războinice, să pozez pieptarul de metal, si nimica! Fierărăria lor se topeste ca prin minune dupa Izbire, armătura trupească e diluată, picăturile de ploaie sunt in pielea lor goală. Iar Marea Gagică, ei bine, ea nu-i decat picătura care umple mereu si mereu paharul (cupa) inchipuirilor

Cand să-mi oglindesc si eu un pic adevărata fire, apa se tulbură de la niste acuarele si cariocite venite din adâncuri

Ochiul mereu mirat al lui crocolili

O spumă mai mică

Azi de dimineată pe la 10 cand faceam si eu o baie copioasă ce sa-mi văd ochilor in pielicică de orbită goală!? Pe mine, crocolili, scuipînd una bună direct intre spume de geluri si sampoane, in cada din marmură albă si imaculată, ma rog fontă. Nu mi-a venit sa cred dar noroc ca n-a văzut nimeni, adica noroc in sensul că si scuipatul e in mare parte spumă. Oricum, să nu se mai intample, dragută crocolili, că nu stiu ce iti fac! In pielea goală nu se scuipă...

♥

Formatiune in a cărei sectiune transversală se găseste o curbă specială, plină bocnă, bocnă cu dragoste, descrisă, se pare, de un cerc rostogolindu-se fara încetare, fara alunecare pe un alt cerc exterior, de aceeasi Rază, aceeasi sinarmonie, aceeasi pâlpâire si mănunchi de particule, aceeasi cadentă vreau sa zic, in calitate de povestitoare. O curbă care dospeste spectaculos (cine-o frămîntă oare, se intreaba pe rand muritorii, blogerii, pisicile, călutii de mare), de zici ca-i plină bocnă la rîndul ei de fulgi Koch dintr-o faină de aur care se umflă triunghiuri peste triunghiuri in marea Covată, la fiecare repetitie a Spectacolului- fără- de- sfîrsit ocolul pe care il descrie in jurul nostru asa zisul aluat creste cu patru treimi, apoi cu alte patru treimi, apoi cu alte patru treimi, depinde de aluat cat de nesfarsită e (expresia cu) iubirea pana la cer. Noi ne oprim aici, visînd tiptil cu privirea in timp ce dăm log out cît de lunga-i coasta Marii Britanii...

Dărușaguri pentru o prioritate de Petale ma iubeste, ma iubeste, ...ma iubeste

Oglindă oglinjoară pînzișoară

Cînd să mă fotografiez, a mai venit un fotograf. Doiiiii fotografi se legănau...

Vidul de mărgică

E foarte distractiv să arunci in sacul de gunoi urias (gol, fluturînd in mîna stangă) o mărgea foarte mică (cam atîta). Insa distractia cat pe ce sa si pice, ca-n timp ce-are loc Aruncarea in gol cineva țipa in propriul interior (io): staaaaai, are putere, gagica asta de mărgică, sa-i populeze fundul, abisul cu alte cuvinte, are putere sa-i dea un meaning? Ce Inspaimantareee, aruncarea in gol a mărgicii se intamplă in cea mai mare liniste. Nicio miscare, distractia dacă pică, pică cu zgomot de infrasunete, in plus urletul din interior s-a fărîmat deja in mii de molecule imposibil de recuperat dintre cartilajele laringelui. Cum mai demonstrez io mărgica de pe fundul sacului?

Dup-aia o gură sfâșietoare de umbră

Rasa de soare