Mărţişor un pic tras de coadă însă foarte bun la gust!

dedicaţie pentru fetele drăguţe din blogrollul meuî!

Amuletă

Deci să zicem că trebuie să stai faţă în faţă cu o persoană importantă, foarte eficace, foarte supravieţuitoare! Şi să zicem că mory de frică! Uite, dacă în călătoria pînă la persoana cu pricina ţii în mînă o mangustă strîns (mică, care să se găsească) şi apoi ajunsă de-a binelea faţă-n-faţă o ţii în secret mai departe în mînă, atunci gata! Adică asta era faza, că eşti salvat/salvată! Mă roooog, dacă eşti genul de fiinţişoară care poate fi salvat/salvată de o mangustă (mică, care să se comercializează)!

Si 3 grame de lovely rouge

...adică vreau să spun să existe în carne&oase, să fie plauzibile, să se Vadă, să fie pe undeva, părtaşe la toată treaba, atunci e foarte bine! Atunci pe mine unaaa rujată, mă apucă aşa, un soi de curaj, de nefrică

Tovărăşuţe

Cînd două grame de cremă reuşesc Să stea în Picioare, ca expresie, adică vreau să spun să existe în carne&oase, să fie plauzibile, să se Vadă, să fie pe undeva, părtaşe la toată treaba, atunci e foarte bine! Atunci pe mine unaaa, mă apucă aşa, un soi de curaj, de nefrică

Mică dare de seamă despre bucurie

Aşa ce mi-ar plăcea să văd odată (şi-odată) o balenă în carne şi oase

Bumgartes al II lea

Cine vrea mai departe cartea lui Jehan Calvus? hîîîîm? alex moldovan-> ora25-> holicica-> crocolili->...


Vezi, de-asta spun că sunt un scriitor închipuit. Tot ce-ţi pot oferi sunt aceste fragmente. Nu vreau decît să ţi-l prezint pe prinţ, de cunoscut va trebui să-l cunoşti singur şi vei descoperi astfel folosul lacunelor si ale vastelor goluri ce se cască în textul meu. Borges ar putea spune că am lăsat intenţionat aceste goluri, ca să poţi visa, şi visînd să-ţi aduci aminte de adolescenţa ta. Dar dacă eu ţi-aş spune, oare m-ai crede?




(cred că n-am mai tras o carte la xerox de cînd eram mică-n facultateee)

Mică dare de seamă despre durere

Nu-i uşor să plîngi la filme! Cînd sunt singură bine mersiăăă nu întîmpin probleme, plîng cît am io chef, dacă am chef plîng pînă mă doare capu sau pînă mă jenează perna udă şi-o-ntorc pe partea cealaltă. Dar cînd se adună lume la filme, mai plîngi dacă poţi, mai emoţionează-te dacă poţi! Şi începe, simt cum se adună tensiunea în obraji, în fosele nazale, cum se înşiră butoiaşele cu Lacrimi pe marginea (bombată!) globului, cum dîrdîie ca gelatinele burtă-n burtă, cum stau cu zecile aliniate ca popicele, doar o secvenţă tare şi să vezi cum o să se răstoarne, cum o să pleznească doagele încovoiate în abis...Dar noroc, din cînd în cînd, cu fiinţe ca tropman, cu care poţi să plîngi în Siguranţă! Căci ne uitam aseară la un film şi eu mă luptam să trîntesc la pămînt (?) sughiţurile, să trag înapoi (cu puterea minţii!) în umori lacrimile, ca pe nişte spaghete, totul din cauza unor secvenţe oarecare dintr-un film oarecare, tamponînd din cînd în cînd durerea în imaginaţie, unde hohoteam în voie, aruncîndu-mi (aşa, pentru o defulare pe cinste) capul în pernă de suferinţă. Şi-n timp ce-n realitate nu transpira nimicî-nimicî deodată m-am simţit cotropită de plîns. N-am mai putut, au transpirat doagele. Cînd ce să vezi, se uită tropman la mine!
-hei, ce e, te doare burta?
-...

Comprese pentru călcîiul rănit

Călcîiul lui crocolili

Mă gîndesc că pe termen lung (nu ştii ce-ţi rezervă Viitorul) am să renunţ la nas. Mai ales în perspectiva unor atacuri, să zicem. Cu aşa nărării ca ale mele, aş avea zero barat şanse de supravieţuire. Că să zicem se întîmplă atacul cu pricina şi mă ascund Undeva. Păi şi vin Atacatori şi la prima vedere îs scăpată bine mersiăăă. Cînd ce să vezi, şi acum trei variante, ca-n basme: cea mai probabilă, pentru că nasu meu e mereu plin de muci (mă scuzaţi nu mai am mult timp la dispoziţie, dar chiar e!) şi mă trezesc trădată de pîrîiaşu izvorînd din mucoasă, ieşind din dulap, prelingîndu-se pe podea, pîna la bocancii Atacatorilor! Ghici: Condamnare! Bine, sau să zicem că i-aş înghiţi (!), dar atunci urmează a doua variantă, căci eu oricum strănut foarte mult, asa că mi-ar fi imposibil, şi din cauza stresului, a molilor, a prafului, să nu strănut in ascunzătoare. Şi m-aş trezi cu uşa şifonierului deschisă, Sănătate, crocolili! Ghici: Condamnare! Bine, sau să zicem că aş învăta totuşi să îmi înghit strănutu, cum face tropman şi cum susţine, de-altfel, ca ar putea oricine dacă ar şti calea spre glandă, dar oricum am fi pe final şi ne-ar ieşi în cale a treia variantă, cu superbul meu nas mereu înfundat, situaţie în care mi-aş veni singură de hac, închisă printre molii şi plapumi şi stofe groase, n-as mai avea aer şi m-aş sufoca (din proprie iniţiativă nu mă predau!). Fireşte, urmează genericul cu scrisu, cu atacatorii care se îndepărtează....şi titlul Le fin, revărsindu-se odată cu ceara călduţă de la două Lumînări...

Cîte una la fiecare să ajungă la toată lumea!

Ruleta sufletească

exemplificarea dramatica a fost posibilă folosind cu generozitate aceeasi gagica, adusa de prin rusia

Ajung, crocooolili!

După astrofizicianul Max Tegmark, Distanţa pe care trebuie să o parcurg ca să întîlnesc o ©rocolili exact ca moi este de (10¹⁰)²⁹ metri. Deci urgent pe cai! Pe fluturcai! Asta dacă universul este omogen şi infinit (şi fără hîrtoape). Dacă nu, nu

Volume mousse

Cine ne plimbă din umbră ursu?

Sadistics

este ştiinţa exactă (?) care se ocupă cu extragerea de informaţii relevante din Tristeţile disponibile într-un volum suficient de sadic mare

Porcupîne

Crocolili întoarsă pe dos

Dacă crocolili bidimensională plată ar trăi într-o lume de tip Mobius, ea s-ar putea "inversa" uşor, doar deplasîndu-se de-a lungul universului său, fără a fi necesar să părăsească planul în care îşi duce existenţa. Dacă crocolili bidemensională plată ar pleca în călătorie already întoarsă pe dos ar constata că o singură tură în jurul cosmosului Mobius ar pune-o pe picioare!

Obs:
- o crocolili bidemensională plată s-ar deplasa în suprafaţă, nu pe ea
-un urs alb stîngaci s-ar întoarce dreptaci (:D)
-din păcate afecţiunile sufleteşti care întorc oamenii pe dos ar avea cusutura acului (lor) de cojoc pe faţă (ca o cicatrice)

Hands on global warming

Pe urmele lui crocolili

Să-i dăm bice!

Şi mă gîndeam yo azi noapte cum ar fi să instalez un bici pe nasul bunului meu prieten, tropman. Aşaaa, unul mic, dintr-o microîmpletitură de piele. Şi-apoi să te văd cu curenţii tăi de sforăială, tropman, declanşînd viitura jordiţei din piele! Jap, jap, ar trosni bietele concha nasalis superioare înroşite. Tropman, trezeşte-te, adică lungeşte-te, îţi curge sînge din nas!
...una peste alta, păcat că e noapte şi nu se vede cît îmi paaare de rîu