Acuma scriu de pe laptopul lui tropman

Dupa un all in la 4 dimineata si un careu neasteptat din partea mea, lumea invinsa de pe margine s-a trezit, si-a dezamortit in aer membrisoarele si-a plecat. Am mutat cu tropman masa la locul ei, am aruncat ambalajele de Grazia, After Eight, Biscoteria si Schogetten, Danish White, bere, cola, vin, in cele din urma tropman a spus ca el ramane sa doarma la mine. Am zis bine, tropman, ramai. Si cum povesteam noi-care erau sansele sa ai deja doi de 3 in mana- am adormit. Si cum dormeam noi eu m-am trezit! Aveam urechile dezmembrate, ca tropman sforaia bine mersi. I-am prins nasul cu o clama si am inceput sa pierd vremea, remarcand cum se chinuia bietul batracian sa respire. Clamele n-au tinut mult. Si iar, tropman sforaia de-mi venea sa aleg la intamplare carti din biblioteca si sa le rup filele sau sa crosetez un jerseu din pricina disperarii, cu ele sa-i blochez respiratia. M-am imbracat, i-am cotrobait prin buzunare, am inchis usa si am plecat. Acuma scriu chiar de pe laptopul dansului, astept sa ma sune si sa ma intrebe nu mi-ai vazut cheile de la casa

Multa sanatate!

Scriu din interiorul unui gat mic, de furnica. Sunt prinsa intre doua bile uriase pazite de vegetatia saraca, cred ca-s gestante. Sau sa fie doi filosofi?! Scriu cand din interiorul unei ancore de pe fundul prapastiei cand din interiorul celeilalte ancore din otel forjat, aruncata pe fundul restului de prapastie, plamanul numarul 2. Aceste doua bronhii impreuna asigura stationarea racelii. Ca si cum nu era de-ajuns, doua testoase in spate, fix pe plamani. Saraca furnica! Sa duca in spate ancore din otel, bile gestante, testoase. Cu cateva ore inainte plangeam pentru vietisoara mea scumpa. Ajutor, au secours! Nu-i de ranjeala. Langa furnica, in casa ei, o cisterna mare plina cu de-ale gurii, ceai, ceai, ceai, ceai, ceai, doua lingurite de zahar. Uite-ma! Bine mersi, inconjurata de portocale si nectarine stoarse de vlaga, plapumi vegetand in reactiv Schweizer (?), si pahare, pahare, pahare, cani de ceai si apa. Cand dau pe gat un pahar cu ceai fierbinte cand un pahar de apa care are gust ingrozitor, din cauza limbii umflate de la ceaiul fierbinte. Si tot asa. Sper sa nu mai plang, sa fiu curajoasa. Sa-mi pun niste comprese cu apa + otet, sa dau pe gat toata sticluta de miere

Adevaru-i c-am scris lucrurile de mai sus acum 2 ani. Si de-atunci tot racita! O sa-mi creasca barba, o sa ruginesc, o sa rugineasca batistele albe pline de muci, o sa mananc cactusi in loc de portocale, din nas o sa se ajunga la un deşert cu pietris, o sa zbor ca o balerina, o sa ma dizolv intr-un cer albastru, cu piulite, arlechini, intr-un triunghi, sanul unei negrese.

Cand eram mica cafea dintr-aceasta ţiclam beam

The size of a small rasberry

In momentul de fata am facut acest blog mic, cam de 13 mm. Asa, sa para ca o hartie subtire, sa nu ne vina sa credem, dar vie! Dotata cu sistem osos, venisoare, muschi mici, chiar si intestine. Pe un fond negru de bezna si mister, cum era la inceputuri acest blog al meu.

Mai inainte am mancat un

1na, 2ouă, 3ei, 4ru, 5ci, 6se, 7te...,82uă, 83rei. E clar: tocmai am mancat un maslin intreg, cu ulei, cu ramuri, cu tot tacamul...

Lumea obiectelor

Apropo de unele bluze si haine, ce-i cu birocratia de pe dos?! Ma refer la etichetele lungi, cu multe file, de zici ca cine stie ce grozavie textila trebuie indosariata. Ca apoi, dupa ce tai pocitania cu forfecuţa, sa ramâna un ciot. Care bineinteles, înţeapa.

Apoi apropo de hainele mult iubite, de exemplu o rochiţa de-a mea verde, o spal zi de zi, sper sa nu mucegaiasca. Or mai rau, sa se deşire. Dar nu acum. Faza-i ca i s-a desfacut fermoarul pe margine, s-a dezlipt de material, a crapat, a puscat cand impodobeam bradul anul trecut. Si croitoreaza mea, săraca plecată. Va sa zic, sunt nevoita sa o port asa, camuflata cu veste din blana de iepure si jersee din bumbac, sa nu care cumva sa se vada. Sincer, m-am obisnuit cu handicapul ei, o spal de parca ar fi normala. Cand o asez in dulap, la fel.

La final, apropo de papucii mei verzi. Incredibil, mi-a picat o spagheta pe ei intr-o seara. Doar mancasem o tură bună la amiaza, dar spre seara, stand in picioare in fatza aragazului unei bune bucatarese, am zis sa mai sorb una alta, niste spaghete cu sos. Una mi-a alunecat, direct. Mi-a bulit pielea intoarsa a papucului. Am frecat cu sapun sau sampon, dupa aia cu lenor, am râcâit cu unghiuta ca sa am senzatia ca omor pata, dar degeaba. Cat timp pielea (materialul, ma refer) era umeda, parea ca se usuca omogen. Vrajeala. 'şa ca o sa ii pictez, ma gandesc la o inima distractiva. Amatoare, asa.

In cuptor cu susu-n jos

Nu vrea sa mai iasa din cuptor. Zice ca am asteptari, metrouri din săpun, filme refăcute, stilouri criminale, păsări vorbitoare, ciocolată din arbore de ceai, iar el unu, nu-i in stare. Sotia lui asteapta un copilas, e napadit de ganduri, de emotii. Nu-i vorba, sa inteleg bine io: la mijloc i-o caldura in suflet, o insufletire (cuptorul, i see!). Mai bine sa ma car, imi face semn, l-am prins pe piciorul gresit. Cel normal. Bravo, inca unu care face reguli in propria mea casa

Cerc de incredere cu cercei mici

Exact, nu stiu ce i-a apucat. Dar de cand i-am uitat pe rând pe toti sub canapeaua mea moarta de somn, s-au imprietenit, au aflat ca sunt de la aceeasi bijutererie, ca io, crocolili, practic aceeasi discriminare si ii desperechez de la sar capacele, ca mut şurubul de la şoparla la cal, de la cal la înger, au inghetat laolalta de frica cand şoriceii din frigiderul Arctic s-au inţepat in tălpişoarele lor usor cauciucate (pe mine una, schelălăielile lor de la 2 noaptea cum ca fi-ţ-ar cerceii, femeie si mâţă! nu m-au afectat, deci n-am zis nimica, ca nu voiam sa imi pierd somnul dulce si proiectiile inconstiente vârându-ma intr-o cearta reala cu sclifosiţii de talie mica, Motella tricirrhata; macar ca-n casa mea eu ar trebui sa fac regulile) si in final au patruns intr-o prietenie de gradul doi, cum sper ca bine am reusit sa le citesc pe buze cand ma rujam in oglinda, din genul celor invaluite in if-clause, 2nd conditional: if an elephant and a mouse fell in love, they would tread on crocolili's scalp

Carucior pe piciorul diaanei

Ce cool ca cineva (o fata care se cheama diaan; o diana centripeta cum ar veni) a fost in stare sa isi personalizeze biroul cu un carucior dintr-acesta. Foarte tare mi-a placut. Sa-ti vina in cap ideea asta e o treaba

Camera

Yellow flirt

Cred ca cumva cele doua ating glanda tuşitului

Dupa ce ma bruiez cu doua beţigaşe oarecare din vata in cele doua urechi uriase ale mele, imediat tuşesc. Acîhîî, acîhî.

Porc cusut cu ata alba

Furnicilor, daca doriti sa va puneti silicoane, avem aceste particule elementare de pomelo

Are o consistenta care aduce cu vâjâielile masinii de spalat. Ba bine ca nu! Siliconat si fara pic de zeama, lipsit de sentimentalismul dulceag al unei portocale sau al unei mandarine, cu acest fruct tehnic nu-ti dai pe tine. Ca nu se scurge! La o adica, dac-ai musca dintr-o piatra comestibila, te-ai mânji? Nu, fermitate. Cu oroarea lui de vid (horror vacui), a absorbit tot serul citric din injectia pamanturilor asiatice, pomelo Gol din interior se umple, incet, incet pomelo universal se ingramadeste cu toata particularitatea de care este in stare, cotropind pulpa. Apoi, langa natura stiintifica, de laborator, sta acoperita sub blana, natura salbatica. De capatenie a fructelor. E un fruct cu blana, admiteti! De cate ori nu l-am jupuit fara mila, cu mainile mele goale. Proptit la pamant cu piciorul meu drept, il rostogoleam pana se oprea dezblanit in dreptul caloriferului cald din bucatarie.

Ma dispera kitsch-ul

Of, crocolili, vad in ochii lu' tropman, nu mai fi sentimentalană, melodramă, superficiană. Si nu mai varsa a doua lacrima a induiosarii, o data cu intreaga omenire, ca de-abia a doua lacrima face kitschul kitsch. Asta n-am mai vazut-o tot la tropman. Usuratatea fiintei tale este insuportabila. Yiddish.
Nici nu pot sa-mi cumpar nimica, ca vine tropman pe la mine si-i zic:
-uite ce mi-am luat (sentimentalana sincera)
-crocolili, astea-s cam kitsch-uri
Atunci chiar ca ma dispera K-ul. Si fiorii de gheata estetica se topesc, ca nu cumva sa fiu eu conventionala. Iar prin topire sa imi salvgardez originalitatea, sa ma pastrez ironica, sa las conflictul dintre bine si rau sa existe, sa nu idealizez si sa nu fiu subjugata de ambalaj, instead of truth.
Cu bucurie imi cumpar ceva, apoi cu usurinta se duce pe apa sambetei. Nu stiu de ce il mai intreb pe tropman. De-aceea s-a si mirat foarte tare cand am zis: acolo e inchis. Caci imi facusem imediat dupa repros un muzeu dintr-o camera a gospodariei mele si mi-am depozitat lucrusoarele dragute si trebuincioase. (falseturile). Si cheia o car dupa mine. Camera e secreta.

Dar cum ramane cu adevarul meu, din statueta mov, din statueta verde? Nu-s scrumiere cliseu, sunt fix ca doamnele, dublele tulburatoare de: Leonor Fini pisica. Sunt in stare sa ajung chiar la Emilie Floge, daca ma mai holbez mult la culorile vii si la rochiile scrumierelor. Atractii inconstiente care tropman iesi afara cum ai reusit, prin efractie. Si tot asa. Io nu-s fraiera in momentul cumpararii! Stai ca iese cu scandal in camera secreta. Uite copia usuratica si convenabila, sau inferioara sau de slaba calitate
(...) la un moment dat am incheiat discutia si ca sa nu-l snopesc in bataie, l-am servit pe tropman cu turta dulce, purtand 5 brătari la incheietura. Din lemn ce zdrăngănea.

Gata, acum iesi sa inchid camera secreta. Si ca sa nu faca apel la starea emotionala colectiva (cine sa nu?) sa scoata numai unicate, tropman. Caci te intreb: si unicatele is kitsch?!

E bine

Dintre luminite care palpaie si globuri si pici care colinda, Merry Christmas, blogule. Poate poftesti si tu sa stii cum e...

Tăieţeiel de oţel

Dar sa ne inveselim. De exemplu, sa luam in calcul cablul de la aspirator. Exista un buton pe care eu il activez cu piciorul gol. Acest buton absoarbe cablul inauntru (putem sa ne oprim din citit chiar aici). Eu pregatesc cablul negru dinainte, sa astepte bine lungit, sa nu intampine obstacole, operatiunea sa zbấrnâie bine mersi. Si dăi: ca si cum un strung ar sorbi rapid un tăieţeiel de oţel, sa zicem. Sau cam asa ceva, dar cu cuvintele operatiunii. Iar finalul: poc (cand capatul cu mufe argintii atinge plasticul aspiratorului). Fac treaba asta de ani buni. Grozava senzatie. Cablul e sarpele, cum ar putea spune Luiza sau poetul, daca e. Deci nu ne-am oprit

Renul din aragaz

Cand dadeam cu aspiratorul prin gospodaria mea de crocolili, eram in pantaloni gri de trening si rochie verde. In fine. Dadeam sa fie traznet de curat in weekend. Si cum trudeam ca o slujnica covorul din bucatarie, ce sa vezi! Un ren in oglinda de la aragaz. Nu mi-a venit sa cred! Oare pentru ca in aer e spiritul Craciunului? Am stat eu ce am stat pe aspiratorul meu verde, m-am gandit si mi-am dat seama ca nu prea-i nimic de facut. A sunat o vecina la usa, am zis: intra. M-a intrebat ca ce fac acolo, dau cu aspiratoru'? Am zis ca deocamdata nu mai dau, deocamdata ma gandesc la ceva. Ma gandeam, o data, ca nu-i nimic de facut, si doi, cum ar fi fost ca odata inchizand usa, pe scari vecina sa se fi gandit: inca ren-n rochie care da cu aspiratoru' n-am mai vazut.
...Asa ca sincer, nu stiu ce weekend ma asteapta, cu urechea mea trista si uriasa.

Prelungitor pe timp de ger

Care va sa zica asa, frigule. In sensul ca nu stiu ce sa mai inventez pe sub paltonul de scolarită ca sa imi tină de cald pana acasă. Blănuri, băi si saune fierbinti, metri cubi de lână, maini vanjoase in abundenta, late ca lopetile, ghiozdane. Pasesc cu ochii strans inchisi prin frig, toate aceste inventii sa prinda putere si sa ma cotropeasca pe sub palton. Doar, doar...Bineinteles, si un laptop ar fi foarte bun dar nu stiu daca e voie sa imi imaginez un prelungitor in sensul acesta, sa intind coarda chiar in halul halurilor! Locuiesc intr-un orasel, deci nu ar fi nevoie de unul kilometric, a tiny prelungitor would do. Ca desi e laptop- m-a invatat tropman- tot e bine sa stea in priza.
Si laptopul sa stea lipit de burta mea. Si de mijloc. Lara Croft, tomb raider laptop, aproximativ. De mijloc, de zona de frig in general. Iile, care nici nu coboara sub coaste, bluzicile care se ridica peste buric mai non stop, pantaloni de piele sub solduri- trupuşor descoperit, insa incalzit. Si cate si mai cate. Io stiu ca nici nu o sa imi imaginez bine ca oamenii se vor si agata in prelungitor... Ce spuneam?! Ce mama saraciei (wha the fac)?! Tine-ti prelungitorul acasa! Tiganii, că sa-l fure sa vanda sigurantele la fier vechi. Nu-l furati, mă tiganilor. Consumatorii, cat costă, crocolili? Nu costa, mă consumatorilor. Vecinii, ca imi trebuie categorie speciala in tabelul de consum si costuri. Eu mai departe, linistita si incalzita.
Vecinii... pai vecinii sa zica mersi ca nu m-am enervat

Frig in decembrie

Cand am ajuns acasa, m-am descaltat si am vrut sa beau cateva guri bune de apa, direct din sticla. Cand ce sa vezi. De fapt, cand ce sa ma vad! Exact cum spun, pe mine, ca o carafă Evian craiasa zapezilor haute couture. Gurile pret-a-porter de apa au tulit-o instant inapoi, ca niste soricei speriati, trantind usa de la frigider. Nu mi-a venit sa cred.
Am deschis usa, si m-am uitat chiorâş la ei. Toti insiraţi si tremuraţi pe poliţa Arctic.
-ce-i cu voi, soriceilor? am intrebat eu
-esti inghetata bocna si-n ultimu hal, stapana!
-executarea, soriceilor
-mai incalzeste-te putin si bea-ne calda, pisica crocolili
...
M-am gandit ca au si ei dreptate asa ca mi-am mai vazut de-ale mele. Curand, murind iar de sete, m-am dus la frigider. Dar n-am mai avut cu cine, ranjeau cu gurile lor mici, si rosii de la vinul demi sec, pana la urechi. Se imbatasera, derbedeii.
Mai bea apa plata daca poti. Iar morala?!
Morala: apa plata se bea rece! Nu calda, cum pretind soriceii iarna...