Mică dare de seamă despre numărare

Le-am numărat pe toate. Şi mi-a dat aşa: 58+11+25+14+5+1=114 rîndunici

Nestemate şi neştemâţe

Poveste de dragoste

Ce fază drăguţă azi în balcon cînd fumam şi eu o ţigară: într-un alt balcon nişte mîini de băiat (!) împătureau frumos nişte haine. Adevăru-i că un pic m-am ridicat pe vîrfuri, ca să-l văd pînă la capăt. Dar degeaba, restul de creatură lenevea altundeva, misterios şi hăt departe. Doar mîinile frumoase făceau treabă, ridicau hainele îndoite de pe uscător, adică mai întîi le bătătoreau între palme să vadă dacă-s uscate, apoi le împătureau chibzuit şi corect într-o stivă. Hainele lui, şi după aia la final, hăinuţele moi şi pufoase, de gagică!

Mica dare de seamă despre fină

Ştiu că nu pare mare lucru dar îmi plac foarte mult hîrtiile foarte fine din cutiile de pantofi. Realităţuca e că le colecţionez. Şi am aşa: hîrtia fină de la pantofii roşii cînd am terminat a doişpea, hîrtia fină de la pantofii de catifea roşii (alţii!) cînd am cîştigat un premiu, hîrtia fină de la cizmele lungi mov, hîrtia fină de la cizmele lungi identice doar că maro, hîrtia fină de la nişte sandale foarte pîrlite care au rămas în cutie doar că fără hîrtia fină, hîrtia fină de la botinele negre neapreciate de nimeni!, hîrtia fină de sub mină...

Azi am dat buzna peste tropman cînd încălţa amărît nişte pantofi nouţisimi şi l-am întrebat că îmi dă mie hîrtia lui fină dar el n-a zis decît ce tari îs, frate!, aşa că l-am avertizat să facă paşi. Zău, prin casă, ca să se mai lase!

Ţip ţip ura!

Păi ca să menţin răgușeala! Căciși sunt usor răgușită, cum visez de hăhă! Asta-i, io, una, ador vocile ușor răgușite, sunt misterioase&meşteşugioase, cîteodată chiar copleșesc (asta mai mult în tinereţe!).
Si vocile astea ușor înfundate trimit inspre lume batalioane nedeslușite, ce-ai spus, repetă te rog, cu o incărcatură de mere coapte turnate în sticlă de zahăr ars, să-nfuleci pe ascuns la dînsele. Dupa o bronșită, am reusit cît de cît să pătrund în incintă, să intru în faţă și să cer buletin de la Breaslă: sunt de-a voastrăhă!
-Tusiţi vă rog, crocolili, să se elibereze bronhiile!
-Nici vorbă!
Ce să mai, as putea sa scriu la nesfîrșit, pentru că realitatea e că scriu ca să mă aud vorbind, însemnarea de azi o recit, pe altele mai vechi le cînt ca pe arii, fluier dupa ip-urile vizitatorilor, i-o zarvăăă! In viata reală toti îs plecaţi, telefoanele-nchise, n-am cui sa turui! Asa că mișun pe aici și cipcirip!
Si mă gîndeam, dac-aș fi fost băiat io sigur mi-aș fi căutat o fată a mea ușor răgușită...

Firmitura stricată!

Vouă nu vi se pare că firmiturile rămase nemîncate, pe bluză, se strică? Că se întîmplă să dau din greşeală de ele (ştiţi, de obicei pică-n gropiţa grumazului şi gîdilă), şi atunci pipăi după ele, le ridic şi le lipesc pe limbă, cînd ce să vezi: shît drace, ce gust! Astea-s dintr-o încrengătură de minimoluşte, pesemne! Unele care nu folosesc cochilie! La mine pe limbăâhă

Lipsa de inspiraţăe!

Să se ştie! Că nu stau degeaba, că-n tot timpu ăsta, de Aţipire, de Moţăire, eu, crocolili, de fapt fac terapie de inspiraţie...
Trimit nişte vederi cu mine
şi mai jos cu raţele din inspiraţie, pe care, bag seama, numai io le văd

Solzi de ploaie

Contabil Şef!

Sunt curioasă! Contabilizează Cineva numărul firmiturilor pe care le-am strîns în Total (cumulînd toate aşezările vieţii!), ale mele şi ale persoanelor dragi? Hîîî?

A scrîşni

Şi cînd mă gîndesc c-am scăpat doar de 3 japiţe ordinare şi mai duc în spinare încă 29, brrr, dîrdîi (iaaar?) de frică. Mă refer la pulpanele dinţilor mei iubiţi, nervi dinţilor, numa cînd mă gîndesc că-s acolo, vii, plini de afecte, şi de amperi, introvertiţi, compuşi din cuţite şi cuţitoaie şi bricege, îmi vine să tac mîlc! Şi pur şi simplu să recurg la măsuri extreme, să mănînc undercover (undercoajă) dulciurile mele iubite, să realizez nişte breşe în fructe (mere, portocale, pere) şi leguminoase, unde să plasez particulele de dulciuri, să nu simtă japiţele ce halesc eu. O să-mi dea de lucru, japiţele, dar ce poţi face, aşa merg lucrurile!

Adio!

Am dîrdîit azi de frică, de fapt încă mai dîrdîi în timp ce scriu, pentru c-am mîncat o căpşună nespălată (iată!). Pe cînd ronţăiam şi citeam concentrată dintr-un manual ca să înţeleg mai bine desenele de pe maşina automată de spălat, am sesizat un gust de pes-ti-cid! La mine-n gură! Am mai mîncat una nespălată, ca să mă asigur. S-a confirmat pesticidu. Uăhăhă. După aia, le-am mîncat urgent (repede dară, cît era încă vie pe limbă senzaţia de otravă) pe toate celelalte 78 spălate (atîta am aproximat, cu pesticidu deja dizolvat în corp, c-ar intra într-un kilogram) sperînd (sperîîîîînd) să mai găsesc mă-car una la fel. Aş fi fost salvată! Aş fi răsuflat uşurată, cu burta plină, înclinîndu-mă în faţa naturii sofisticate de căpşună! Însă vax! Sunt otrăvită! Har Domnului, voi muri sătulăăă nu zic nu, of da fix acuma cînd e zoomul pe moi, pe mine, pe crocolili!? Hello, zum! I mean, goodbye, dear zum!

Crocolili!

Vai, crocolili, blogul ăsta a ajuns de izbeliştea izbeliştilor!

Dacă dinţii de lapte ar reveni pe nepusă masă la OMULMARE, na că Lucrurile ar sta totaal altfel.

Hepa hepa

ce trebuia să faci cînd auzeai semnalul de mai sus? hîîîî?

Lănţişor la ciocolată

Cînd o văd pe doamna belgiană camee, fixată pe pandativ, cu perle albe la gît şi cercei din ciocolată albă la urechi, nu mai am niciun chef de ciocolată (dacă-i îmbătrînită?!). Mă refer la o matahală de chef, care să însemne ceva. Ciocolata belgiană e prea elaborată, parc-aş hali un eseu de ciocolată. Mai bine Poiana cu alune!

Diguri de ibrice

în cazul meu, pentru viitura înspumată a fierturii de orez. Cînd văd cursul de apă albă fiartă cum se depune pe teren de aragaz i-ma-cu-lat , mi se umple cortexul vizual primar cu apă-pură-de-dat-la-moară. Că oricum degeaba culeg din spumă şi degeaba gesticulez cu lingura. Că tot dă pe-afară şi năpîrleşte focul! Particule invizibile de păr de foc ars (??) plutesc prin aer, groaznic. Sau oare mai bine nişte minisaci cu nisip puşi pe marginea ibricului? Sau un ibric zepelin care să-şi ridice pînzele în momentu în care apa dantelată începe să dea în foc, ibric zepelin care să mă caute prin casă, pe unde am treabă în momentu respectiv şi să se oprească ca să suflu în viitură, după aia să se întoarcă la fiert? Nu ştiu, nu ştiu...

Pe urmele lui crocolili

Am prins aşa tupeu la dentist că-n timp ce stau pe scaun pot să îmi imaginez că mi se implantează nişte flori mici cu şurub în măsele (?)!

Adrenalină pentru gospodină

Ajuns în casă determină creşterea presiunii gospodine din sînge, dilatarea bronhiilor gospodine şi pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie, energie necesară în cazuri de pericol. Gospodina supravieţuieşte ori prin fugă (niciîntruncaz, prindeţi-o!) sau luptă (lănci&furci ascuţite-n Pronto pentru lemn&mobilă)

Mică dare de seamă despre datorie&euforie

Săraca tabletă de calciu! Instant îşi pune speranţele! Albă&oarbă. Chiar şi în biata picătură de apă rămasă pe fundul paharului de cînd a fost (hăhă) spălat. Şi mă uit la ea cum pierde ioni ca un peşte pe uscat şi mi se face milă şi torn repede apă din belşug peste ea. Recunosc, nu chiar din belşug, că totuşi trebuie s-o dau pe gît la vale ca să ud cimentul oaselor