Genunchiul ascuțit

cu care am mai defilat, s-a îngrășat!

Pisica cu două fețe

L-am anunțat azi pe Tropman că trec în vizită pe la el un pic, iar cînd am sunat la interfon l-am auzit întrebînd:

- cine-i?
- Albă ca zăpada! am zis io
- bine...
Ca să vezi cum reacționează unii cînd le sună Albă ca Zăpadă la interfon. Cînd intru în casă, exclamez bravo, tropmane! Ca să nu mai zic că sunt toată în negru ca abanosu! A zîmbit și și-a continuat micul dejun, din care am gustat și eu puțină telemea. Cînd mi-am amintit că mi-am uitat telefonul! Am exclamat fug pînă jos! Și veezi, fii pe fază că mă întorc sub o altă înfățisare! La care a rînjit. Am zîmbit și eu un pic în sinea mea pe scări, gîndindu-mă la geaca de blugi cu care era îmbrăcat, și care sincer, i-e cam mică.
Cînd m-am întors, l-am văzut pe bunul meu prieten fumînd bine mersi pe terasă, A, iată-te...iar el, că așteaptă să vadă cine sunt de data asta. Am zis bucuroasă o, vin cu o surpriză...
- Cine-i?
- Jodie Foster!!
- Wow, ce bine, intră te rog!
Ca să vezi ce previzibil e tropman ăsta, ce-l mai impresionează de fiecare dată această fată (Iris!) din Taxi driver. Oricum! Și numai faptul că aștepta o irisfalsă, și tot l-am găsit emoționat, așteptîndu-mă în casă...

Desertul Zăhara

Siluetă pe crocolili

Clown cu nas negru

Turmele lui crocolili

Ştiţi cum le-am zis, că ultimul salvează urma! Ocazie cu care mi s-au promis nişte Urme dintr-o frumoasă lînă!

Cai verzi pe pereţi, de aur!

Cuţitul

Vai, am şi eu, crocolili, o micro obsesie. Să nu mă pătez pe ţesătură! Dacă tătuşi, acţionez. Exact, de faţă cu musafirii, de faţă cu acţiunea ajunsă la cote maxime în film, de faţă cu curierul întinzînd să semnez recipisa, acţionez cu inamicul grăsimii. Pete de ciocolată, de roşie, de apă, de rinocer, de copac, de şură, de apă la moară, ce-o fi! Însă cînd sunt în societate, n-am ce face. Şi fierb în mine, iar în fiertură văd cu ochii minţii ţesătura necotropită de Defect, orbitoare, gîndind ce linişte era pe Vremuri, şi acuma uite ce urticarie la creier car în spinare. Of, să treacă mai repede Societatea, şi să mă duc acasă, să repun pe picioare maşinăria.

Însă, Ferească, dacă pata-i de ojă. Gălăgia-i pe viaţă! Ce să mă ştiu face?! Îmi turtesc gura de pelicula groasă de ciudă, groasă cît un geam termopan, şi zîmbesc. Dar apoi parcă o iau razna! Înghenunchiez, înfig cît ai clipi cuţitul în rană (în ojă, mă refer), ochii încep deja să-mi sclipească, drept pentru care mă las într-o voie primordială un pic, şi apoi...ei bine, şi apoi în loc să-l răsucesc, mă ridic! Părăsesc confruntarea şi, întoarsă deja cu spatele, încadrez cît ai clipi defectul în peisaj, cu cuţitul înfipt cu tot.

Start la bilanţ!

Am dat deja pe gît doi oameni de zăpadă din ciocolată! Pînă la Crăciun cred că va mai curge ceva sînge pe crocolili. Santé!

Sunt curioasă

domnii din statui se gîdilă în talpă?

Mijloace de transport

Am acul ăsta de siguranţă de cînd mă ştiu. La cît e de mic, te şi miri cum poate transporta aşa Ceva...

Adevărul e că am recuperat punga roz! Şi numai bine, că în timp ce căutam s-o îndes pe undeva (a new coclaur), am dat de punga mov. Altă culoare, altă favoare. Ce plictiseală!

Sperietură

Ce sperietură am tras azi cînd am văzut un băiat cu glezne şi pulpe foarte subţiri! Cît pe ce să-l iau în braţe şi să-l întreb unde ai de mers, slăbănogule, că te transport eu însămi! Numai că ştim cît sunt ei de orgolioşi şi că n-ar accepta aşa ceva în ruptul capului.

Hipopotam

Am un hipopotam mic care se gîdilă de la bijuteriile scumpe.

Rinocer

De cînd îmi doream să deţin un rinocer mic. Şi uite că mi-a surîs norocul!

Punga

Am păstrat (cu străşnicie!) 2 ani o pungă roz într-o vitrină din baie, şi azi, ce să vezi, mi-a venit ideea s-o arunc! Şi, semnînd cu numele meu mic- Cutezanţă!- am aruncat-o! Staţi, staţi, că de-abia acu vine şi adevărul adeverii. O regret pe viscoză! Hă, hă, hă. Ce m-o fi apucat?! Astea-s idei? Am investit doi ani în Nemişcarea şi Împăturirea ei de pe poliţă. Îi făcusem cumva io, crocolili, ei un favor? Nu, ea mie! Foiţa roz subţire, transparentă şi impermeabilă, împachetată în patru era o prezenţă fermă.