Amuletă

Deci să zicem că trebuie să stai faţă în faţă cu o persoană importantă, foarte eficace, foarte supravieţuitoare! Şi să zicem că mory de frică! Uite, dacă în călătoria pînă la persoana cu pricina ţii în mînă o mangustă strîns (mică, care să se găsească) şi apoi ajunsă de-a binelea faţă-n-faţă o ţii în secret mai departe în mînă, atunci gata! Adică asta era faza, că eşti salvat/salvată! Mă roooog, dacă eşti genul de fiinţişoară care poate fi salvat/salvată de o mangustă (mică, care să se comercializează)!

Si 3 grame de lovely rouge

...adică vreau să spun să existe în carne&oase, să fie plauzibile, să se Vadă, să fie pe undeva, părtaşe la toată treaba, atunci e foarte bine! Atunci pe mine unaaa rujată, mă apucă aşa, un soi de curaj, de nefrică

Tovărăşuţe

Cînd două grame de cremă reuşesc Să stea în Picioare, ca expresie, adică vreau să spun să existe în carne&oase, să fie plauzibile, să se Vadă, să fie pe undeva, părtaşe la toată treaba, atunci e foarte bine! Atunci pe mine unaaa, mă apucă aşa, un soi de curaj, de nefrică

Mică dare de seamă despre bucurie

Aşa ce mi-ar plăcea să văd odată (şi-odată) o balenă în carne şi oase

Bumgartes al II lea

Cine vrea mai departe cartea lui Jehan Calvus? hîîîîm? alex moldovan-> ora25-> holicica-> crocolili->...


Vezi, de-asta spun că sunt un scriitor închipuit. Tot ce-ţi pot oferi sunt aceste fragmente. Nu vreau decît să ţi-l prezint pe prinţ, de cunoscut va trebui să-l cunoşti singur şi vei descoperi astfel folosul lacunelor si ale vastelor goluri ce se cască în textul meu. Borges ar putea spune că am lăsat intenţionat aceste goluri, ca să poţi visa, şi visînd să-ţi aduci aminte de adolescenţa ta. Dar dacă eu ţi-aş spune, oare m-ai crede?




(cred că n-am mai tras o carte la xerox de cînd eram mică-n facultateee)

Mică dare de seamă despre durere

Nu-i uşor să plîngi la filme! Cînd sunt singură bine mersiăăă nu întîmpin probleme, plîng cît am io chef, dacă am chef plîng pînă mă doare capu sau pînă mă jenează perna udă şi-o-ntorc pe partea cealaltă. Dar cînd se adună lume la filme, mai plîngi dacă poţi, mai emoţionează-te dacă poţi! Şi începe, simt cum se adună tensiunea în obraji, în fosele nazale, cum se înşiră butoiaşele cu Lacrimi pe marginea (bombată!) globului, cum dîrdîie ca gelatinele burtă-n burtă, cum stau cu zecile aliniate ca popicele, doar o secvenţă tare şi să vezi cum o să se răstoarne, cum o să pleznească doagele încovoiate în abis...Dar noroc, din cînd în cînd, cu fiinţe ca tropman, cu care poţi să plîngi în Siguranţă! Căci ne uitam aseară la un film şi eu mă luptam să trîntesc la pămînt (?) sughiţurile, să trag înapoi (cu puterea minţii!) în umori lacrimile, ca pe nişte spaghete, totul din cauza unor secvenţe oarecare dintr-un film oarecare, tamponînd din cînd în cînd durerea în imaginaţie, unde hohoteam în voie, aruncîndu-mi (aşa, pentru o defulare pe cinste) capul în pernă de suferinţă. Şi-n timp ce-n realitate nu transpira nimicî-nimicî deodată m-am simţit cotropită de plîns. N-am mai putut, au transpirat doagele. Cînd ce să vezi, se uită tropman la mine!
-hei, ce e, te doare burta?
-...

Comprese pentru călcîiul rănit