marți, octombrie 28, 2008

Testăriţa


Blogăriţa vrajitoare isi pregateste tiptil tiptil licoarea magica. Mai e practica lunga pana la desavarsita alchimie, insa presimtim, silinţa si dragostea e totul, germenele oului in galbenus, scintilla, scânteiuţa sufletului. Insufletirea cu care tanara vrajitoare incalca legile de prestigiu inmoaie nespus dusmania celor patru elemente implicate, orientandu-le intr-un anume sens participativ, limitandu-i sensului pe cat posibil nazuintele desarte. Sens care mai departe inregistreaza o independenta ciudata, o crestere.
Nu mai tine de priceperea lui crocolili, cresterea se intalneste la fel in om cat si in soare si in plante, motiv pentru care adeptul poate crea licoare pe seama acestei virtuti universale.
Doar o inghitură (comentariu uite, in mentalitatea moderna) si clickaririle prind proportii dramatice, doar o inghititura pe zi si fiintisoara nu se mai poate dezlipi de blogul acesta. Realitatea interioara si emotionata a fiintisoarei instapanite se proiecteaza exterior ca predestinare de vizitator. pe crocolili! Stiu, pare outrageous pentru o minte exigenta, dar reamintesc, aici e tendinta de vrajitorie si conditionare magica. Chiar daca potiunea e inca in testari, pazea!

Ma duc sa-mi curat negreala. Acum sunt neagra ca taciunele; ah!

vineri, octombrie 24, 2008

Lobby


Aseara fara sa imi dau seama am desurubat un om. Doar invartindu-i usor lobul urechii stangi! Eu doar citeam concentrata dintr-o carte. Iesit din ţâţânile lui biologice si rationale, desprins din dispozitivul cibernetic fix, omuletul se deslusea perfect. Cer senin si stea fierbinte de mare! Vorbea moale cu multe vocale, plutind emotionat prin camera. Nu mi-a venit sa cred

Cartea n-am scapat-o niciun moment din mana, sa nu-l sperii.

joi, octombrie 23, 2008

Aseara cand ma demachiam, ce sa vad



un calut de mare (more precisely, a dwarf seahorse) din gama L'Oreal, Derma Genese

Calutii de mare sunt inotatori slabuti, asa ca prefera sa se odihneasca in zone de corali cu verdeaţă sau sa atipeasca de-a lungul unor cremosi obrăjori marini. I swear

marți, octombrie 21, 2008

luni, octombrie 20, 2008

Ilustram mai departe adunarea pusa la cale de Ramona

1. J.R.R. Tolkien
- Privirea ta napadita de emotii ma invaluie intr-o milostenie calda. Te gasesc mandra, mandra si rece, ca zorii unei zile de primavara timpurie, neajunsa inca la rangul de femeie. Ingaduie-mi, dar, sa privesc acest miracol inflorind sub ochii mei, fara a ma incumeta sa ating ceea ce inteleptii ar numi desavarsire.


2. Bukowski
- ah, mami, ma jur, ce cacat ca a trebuit sa-mi propui tu asta, cand ar fi trebuit sa-ti pun io cutitu' la beregata si sa te violez. da, jur, am coaiele cat casa si ma gandeam cum pula mea sa fac sa nu mai intru a saptea oara la inchisoare. baga-mi-as, e bine, ma simt ca un betiv caruia i s-a intins cea mai mare sticla de scotch din lume, o sticla cat casa, sa-nnebunesc.

3. Kafka

- Aceasta intrebare il retinu pe K. mai mult decat ar fi vrut. Era ca si cum ar fi asteptat un raspuns la zambetul ei si, acum, neprimindu-l, s-ar fi trezit. Era prea tarziu sa mai balmajeasca ceva. Era prea tarziu sa mai salveze situatia. Ii privea rochia nepotrivit de incarcata si se gandea ca ceva necurat se petrecuse acolo. Ca si cum el, dintr-un barbat intreg, se transformase pentru cinci secunde intr-o stana de piatra.

Poză razbunatoare, invers!


- Ce generos, ce galant! Tu, cerand voie unui barbat! Nu te recunosc deloc, fata cruda!

vineri, octombrie 17, 2008

miercuri, octombrie 15, 2008

Guriţă de cursa lunga




Apropo de masini. De ce nu exista kilometraj de pupaturi? Da, exact, cand baietii se plang si sa taraie pe langa piciorusele noastre, ca-s neiubiti & negingăşiti, cand relatia-i pe ulei si iute vrem s-o schimbam cu alta, cand ultima dorinta de implinit din casa e plina de nerabdare ca un pneu de propriul sau aer comprimat, noi, fetele, sa scoatem kissometrajul din poseta: baiatule, uite cat te-am pupat in ultimii doi ani!

("numa' io stiu cat te-am pupat la viata mea"->asta in cazul unor fete cu usoare tendinte auto persecutoare)

Sau, pe de alta parte: pupici ca un fel de kai putere. Un instrument sa usureze decizia baietilor ce dau tarcoale. Cati pupici putere, aceasta gagica? In sensul ca, oare e iubitoare de cursa lunga sau nu?! :)

luni, octombrie 13, 2008

Batrana desculta



Am imbatranit si mi-am taiat ciorapii. Trei perechi de ciorapi colorati mati. S-ar putea interpreta in sensul ca de acum incolo mersătura imi va fi mai libera. Fara restrictii.
...
Incredibil, daca talpa de ciorap poate fi considerata restrictie!

Gramezi de ani


una de trecuti si una de netrecuti (slava!)

vineri, octombrie 10, 2008

Cateodata in background se intampla niste ciudatenii! mici, da niste ciudatenii

mai clar: un rotocol subit de ganduri, vîjîite intr-o dimensiune ca o minge dintr-un material, nu stiu exact ce fel de material. instant (intr-o cercuitura intima, ca un spasm, ca o palpitatie) simti cum mingea trage o tura de rostogolire. stop
astfel circumferintei i s-a mai adaugat un strat cu volum. de exemplu ce strat s-a adaugat mingii mele (?) cand cineva mi-a zis
-hai, nu ai chef sa ne plimbam pe undeva?!

pai stratul acesta:
Te duci tu pe undeva si dupa aia vii de acolo incoace?

miercuri, octombrie 08, 2008

Piciorul de plecare racit

E foarte periculos sa racesti cand esti pe picior de plecare. Sansele ca raceala sa se raspandeasca in no time si-n organism sunt mari. Si esti ruinat. Caci cum mai pleci?!
De aici, hodoronc tronc, lucrurile iau o intorsatura urata si drastica: eu in viata mea nu prea ma bazez pe numarul 5 (extremitatile) si pe oamenii biologici. De obicei apelez la numarul 4 (functiile psihice) si la reflexivi.

a finalizat (acuma zau, ce-i cu meniul in romana al blogspotului-"salvati ca postare nefinalizata"?),
marea simpatica


(si nu e numai unul. erau mai multe, dar degeaba acuma)

duminică, octombrie 05, 2008

Balante care adapostesc flacara

corpuri sferoide de culoare alba montate (chitite) sa ilumineze, sa aprinda, timpuri profetice care se taraie greoaie pe stradute intunecoase, pasi subtirei (asta-i crocolili) in directia unor resurse care zac inconstiente, globul pamantesc atipeste, i se mai intampla aceasta tulburare cand cineva sfideaza mersul lucrurilor din directia acelor de ceasornic, inchide pleoapa ucigasa fix in dreptul lui crocolili, nu e in stare sa asiste treaz la dezgropari de trecut, sferoidele albe fara putere se sting, crocolili se sprijina de suportul felinarului, asta-mi mai lipsea, baga-mi-as. (o pleoapa hard core). si-a gasit si ăsta cand sa atipeasca. crocolili ajunsese departe. pare-mi-se pagina 12, cautare de felinare pe google. nu stiu exact care-i faza

finalul: a trecut vremea cand felinarele ardeau in strada. acuma cine stie, poate numa' in casa, clar la o scara mult mai mica. ocazie cu care se spune, cica chiar si-asa doar in cazuri de mare noroc, c-ar fi lumina ochilor. balantele sau felinarele? felinarele, tootsie...

Si la mine ploua, ana







pai mai ales din pitici de ploaie rosii

sâmbătă, octombrie 04, 2008

Vreau sa zic inainte de toate ca: Bun venit, crocolili!

:) Acum sa luam loc si: ascultati-ma putin
In orasele mici sunt vizibile lucrurile mici. Asta-i toata smecheria. Din cauza asta cred ca devin si importante. De fapt in orasele mici lucrurile mici stau in picioare. De exemplu prajiturile Indiane (un fel de Tri-Benzo-Comportamentil pentru boala mea). Zic si io: de ce doar aici am senzatia ca regulile exterioare sunt atente la regulile interne ( personale), vreau sa zic de ce doar aici ca regulile exterioare nu-s moguli?! Nu stiu. O varianta ar fi cea reductiva, varianta care ar cam anula intreaga idee a textului: vai, ce tare e intr-un orasel mic, orasel in care, bineinteles, autoarea blogărita subiectiva locuieste. Dar nu. Important, deducem, important e ca in fiecare dimineatza, obzedata de crocolili de dulciuri poate sa isi cumpere cele trei indiane din frigiderul transparent al magazinului Vera. "cele", da. Asta-i toata ideea de consecventa. Si chiar daca numa ea e, e bine si asa. Dupa cateva zile iti dai seama ca te poti bizui pe numar, pe pofta, pe numarul indianelor, corect, brusc pe mai multa securitate, iti dai seama ce proportii pot prinde lucrurile suficient de pasnice?

Sar: Al cui o fi o fi chistocul de kent8 din fatza bancii? E acolo de doua zile, seri mai degraba, loc unde, printre copacei si iarba verde, ostenita de crocolili fumeaza si ea cate-un kent4. (come on! in orasele mici oamenii mai si fumeaza, nu-s chiar sfinti!)
Inca ceva si gata: daca intr-un oras mic se renoveaza un apartament, pai apartamentul vecin (sa zicem al lui crocolili) face crize impreuna cu toti posesorii aflati inauntru. Zdravan, zdravan se cutremura creierii cand intr-un oras mic se renoveaza un apartament. (daca intr-adevar acolo se contruieste un apartament in forma de cascaval cu gauri, atunci they better take a flying fuck to the mooooon, right now!)

un ceai mic, la culcare