Cînd o văd pe doamna belgiană camee, fixată pe pandativ, cu perle albe la gît şi cercei din ciocolată albă la urechi, nu mai am niciun chef de ciocolată (dacă-i îmbătrînită?!). Mă refer la o matahală de chef, care să însemne ceva. Ciocolata belgiană e prea elaborată, parc-aş hali un eseu de ciocolată. Mai bine Poiana cu alune!
E obositor să merg până în parc să citesc câteva pagini din carte. Aproape
niciodată nu găsesc aceeași bancă liberă. Uneori, când trec pe lângă mine,
oamen...
