Ulnar aduce cel mai mult cu pumnal. Deci: nervului ulnar i s-a urcat ramura profunda la cap, corect, la cot si nu-i mai permite sprijinirea. Ca si cum ar fi fost un hatar, si nu o functie! Mi-e si frica sa imi sprijin mana stanga prin cotul ei, de-altfel in acest-sens-bun, din motive de arsura: sare-ca-ars!
Ce-ai?!
(prin urmare, imposibil sa imi exercit gestul-cod( pura rutina), post-scriere: cititul cu cotul sprijinit si mana proptita-n falca)
o sa uit, o sa ma sprijin, o sa sara iar!
Seara când reveneam acasă îmi spălam creierii cu apă rece, apoi îi
storceam. Însă niciodată nu reușeam să-i spăl cum trebuie. Întotdeauna mai
rămânea murdă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu