Blogăriţa vrajitoare isi pregateste tiptil tiptil licoarea magica. Mai e practica lunga pana la desavarsita alchimie, insa presimtim, silinţa si dragostea e totul, germenele oului in galbenus, scintilla, scânteiuţa sufletului. Insufletirea cu care tanara vrajitoare incalca legile de prestigiu inmoaie nespus dusmania celor patru elemente implicate, orientandu-le intr-un anume sens participativ, limitandu-i sensului pe cat posibil nazuintele desarte. Sens care mai departe inregistreaza o independenta ciudata, o crestere.
Nu mai tine de priceperea lui crocolili, cresterea se intalneste la fel in om cat si in soare si in plante, motiv pentru care adeptul poate crea licoare pe seama acestei virtuti universale.
Doar o inghitură (comentariu uite, in mentalitatea moderna) si clickaririle prind proportii dramatice, doar o inghititura pe zi si fiintisoara nu se mai poate dezlipi de blogul acesta. Realitatea interioara si emotionata a fiintisoarei instapanite se proiecteaza exterior ca predestinare de vizitator. pe crocolili! Stiu, pare outrageous pentru o minte exigenta, dar reamintesc, aici e tendinta de vrajitorie si conditionare magica. Chiar daca potiunea e inca in testari, pazea!
Ma duc sa-mi curat negreala. Acum sunt neagra ca taciunele; ah!
