Vreau sa zic inainte de toate ca: Bun venit, crocolili!

:) Acum sa luam loc si: ascultati-ma putin
In orasele mici sunt vizibile lucrurile mici. Asta-i toata smecheria. Din cauza asta cred ca devin si importante. De fapt in orasele mici lucrurile mici stau in picioare. De exemplu prajiturile Indiane (un fel de Tri-Benzo-Comportamentil pentru boala mea). Zic si io: de ce doar aici am senzatia ca regulile exterioare sunt atente la regulile interne ( personale), vreau sa zic de ce doar aici ca regulile exterioare nu-s moguli?! Nu stiu. O varianta ar fi cea reductiva, varianta care ar cam anula intreaga idee a textului: vai, ce tare e intr-un orasel mic, orasel in care, bineinteles, autoarea blogărita subiectiva locuieste. Dar nu. Important, deducem, important e ca in fiecare dimineatza, obzedata de crocolili de dulciuri poate sa isi cumpere cele trei indiane din frigiderul transparent al magazinului Vera. "cele", da. Asta-i toata ideea de consecventa. Si chiar daca numa ea e, e bine si asa. Dupa cateva zile iti dai seama ca te poti bizui pe numar, pe pofta, pe numarul indianelor, corect, brusc pe mai multa securitate, iti dai seama ce proportii pot prinde lucrurile suficient de pasnice?

Sar: Al cui o fi o fi chistocul de kent8 din fatza bancii? E acolo de doua zile, seri mai degraba, loc unde, printre copacei si iarba verde, ostenita de crocolili fumeaza si ea cate-un kent4. (come on! in orasele mici oamenii mai si fumeaza, nu-s chiar sfinti!)
Inca ceva si gata: daca intr-un oras mic se renoveaza un apartament, pai apartamentul vecin (sa zicem al lui crocolili) face crize impreuna cu toti posesorii aflati inauntru. Zdravan, zdravan se cutremura creierii cand intr-un oras mic se renoveaza un apartament. (daca intr-adevar acolo se contruieste un apartament in forma de cascaval cu gauri, atunci they better take a flying fuck to the mooooon, right now!)

un ceai mic, la culcare