Ce naiba fac aici din nou în același loc aproximativ la aceeași oră făcând
aceleași gesturi. De câte ori va trebui să le repet?
joi, noiembrie 06, 2008
Baieti de randunici
Nu-i cunosc nici eu foarte bine. Venim din lumi diferite. Ei pun probleme tot timpul cu picioarele pe pamant, noua ne place sa ne cocoţăm inconstiente. M-a pozat cand ma pregateam s-o-ntind din căsuţă. Nu mi s-a mai intamplat, eu tin secret felul meu intim de-a fi. A inceput cu degetele. Grozav cum le tineai strans, exclameaza. Troscoţel, nu te ambala ii scriu, stejarul e robust, dar patern si simbol al vietii. Au o obsesie curioasa, le plac ciripitoarele de tip intuitie introvertita. Saracii, de fapt au in cap senzatie introvertita. Si lucruşoare imposibile! Rochiţe, gheruţe, calatoriile noastre abstracte prin lume. Acum stau intr-o tensiune adanc bifurcata, astept sa imi trimita iar mail, sa vad cate poze si pretentii mai are cu mine!
Imi raspunde: coţobâră, cu talie mica...si se opreste!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
uite asa as vrea si eu o casuta cu bufnite pe copac. n-am io un copac, da' o sa am si pun si casuta.
Lilu, gherutele ale cuie?
"gherutele ale cuie" mi-a amintit de "Sase moduri de a-ti aminti un cal sau sase povestiri"- Florin Lazarescu. e acolo, intr-o povestire, o replica:
"-mama, a lu' cui era barza?
-a lu' nimeni!"
e misto
revenind de la barza la randunica, vreau sa spun ca alea de dupa copac sunt ale mele, in procesul de metamorfoza
Trimiteți un comentariu