joi, noiembrie 06, 2008

Baieti de randunici



Nu-i cunosc nici eu foarte bine. Venim din lumi diferite. Ei pun probleme tot timpul cu picioarele pe pamant, noua ne place sa ne cocoţăm inconstiente. M-a pozat cand ma pregateam s-o-ntind din căsuţă. Nu mi s-a mai intamplat, eu tin secret felul meu intim de-a fi. A inceput cu degetele. Grozav cum le tineai strans, exclameaza. Troscoţel, nu te ambala ii scriu, stejarul e robust, dar patern si simbol al vietii. Au o obsesie curioasa, le plac ciripitoarele de tip intuitie introvertita. Saracii, de fapt au in cap senzatie introvertita. Si lucruşoare imposibile! Rochiţe, gheruţe, calatoriile noastre abstracte prin lume. Acum stau intr-o tensiune adanc bifurcata, astept sa imi trimita iar mail, sa vad cate poze si pretentii mai are cu mine!

Imi raspunde: coţobâră, cu talie mica...si se opreste!

2 comentarii:

Ramona spunea...

uite asa as vrea si eu o casuta cu bufnite pe copac. n-am io un copac, da' o sa am si pun si casuta.
Lilu, gherutele ale cuie?

crocolili spunea...

"gherutele ale cuie" mi-a amintit de "Sase moduri de a-ti aminti un cal sau sase povestiri"- Florin Lazarescu. e acolo, intr-o povestire, o replica:
"-mama, a lu' cui era barza?
-a lu' nimeni!"
e misto

revenind de la barza la randunica, vreau sa spun ca alea de dupa copac sunt ale mele, in procesul de metamorfoza