Nu vrea sa mai iasa din cuptor. Zice ca am asteptari, metrouri din săpun, filme refăcute, stilouri criminale, păsări vorbitoare, ciocolată din arbore de ceai, iar el unu, nu-i in stare. Sotia lui asteapta un copilas, e napadit de ganduri, de emotii. Nu-i vorba, sa inteleg bine io: la mijloc i-o caldura in suflet, o insufletire (cuptorul, i see!). Mai bine sa ma car, imi face semn, l-am prins pe piciorul gresit. Cel normal. Bravo, inca unu care face reguli in propria mea casa
Ieri nu am reușit să-mi amintesc ce am făcut cu aragazul vechi cu mulți ani
în urmă, dacă l-am scos singur din casă, dacă l-am scos pe bucăți, nu am
reușit...


