duminică, ianuarie 25, 2009

Cerc de incredere cu cercei mici

Exact, nu stiu ce i-a apucat. Dar de cand i-am uitat pe rând pe toti sub canapeaua mea moarta de somn, s-au imprietenit, au aflat ca sunt de la aceeasi bijutererie, ca io, crocolili, practic aceeasi discriminare si ii desperechez de la sar capacele, ca mut şurubul de la şoparla la cal, de la cal la înger, au inghetat laolalta de frica cand şoriceii din frigiderul Arctic s-au inţepat in tălpişoarele lor usor cauciucate (pe mine una, schelălăielile lor de la 2 noaptea cum ca fi-ţ-ar cerceii, femeie si mâţă! nu m-au afectat, deci n-am zis nimica, ca nu voiam sa imi pierd somnul dulce si proiectiile inconstiente vârându-ma intr-o cearta reala cu sclifosiţii de talie mica, Motella tricirrhata; macar ca-n casa mea eu ar trebui sa fac regulile) si in final au patruns intr-o prietenie de gradul doi, cum sper ca bine am reusit sa le citesc pe buze cand ma rujam in oglinda, din genul celor invaluite in if-clause, 2nd conditional: if an elephant and a mouse fell in love, they would tread on crocolili's scalp

2 comentarii:

Ramona Gabar spunea...

uite vezi, de-aia nu port cercei. pentru ca n-am reusit niciodata sa pastrez perechea, ma simt nedemna. fara a lega lucrurile intre ele cu ceva material desigur, caci nu metafizica e in discutie aici, ele se despart si traiesc nefericite, ca niste lebede exilate.

crocolili spunea...

:D