Nu mai am kiloputere să scriu pe blog!

Mîi jurnalule,

n-am mai mîncat nimic pe bază de lapte de pe 10 martie 2010. Ultima dată am mîncat o primola zoo, cu cremă de lapte şi de-atunci nimicîa nimicîa!
Dar din păcate, tot ce nu mănînc (şi aş fi mâncat in mod normal, hăhăă) se ia după mine, ca un şirag de căţei, dulciurile de pe lîngă raionul de eugenii, cozonac de post şi cornuleţe cu dulceaţă (doamne, mari plictiseli de halit astea 3 categorii, bune doar de închis pliscu), dulciurile din subterane cînd trec prin cartiere rău famate (?), prăjiturile de la cofetăria Ghiocelul cînd trec pe lîngă dînsa şi intru să dau bună dimineaţa la doamnele de acolo, tartele cu brînză dulce şi mere de la Kauflînd. Toate, coadă după mine. Nu doamnele! Indienele! Formează un lănţişor cu sunet de conserve goale şi zoornăie!

Asta e, fiecare îşi cară crucea! A mea zornăie şi e plină cu proviziiiii
...cînd ajung la destinaţie, înainte să trec linia, o golesc, şi de-abia după aia o predau, goală. Sper că se pune!