Cînd o văd pe doamna belgiană camee, fixată pe pandativ, cu perle albe la gît şi cercei din ciocolată albă la urechi, nu mai am niciun chef de ciocolată (dacă-i îmbătrînită?!). Mă refer la o matahală de chef, care să însemne ceva. Ciocolata belgiană e prea elaborată, parc-aş hali un eseu de ciocolată. Mai bine Poiana cu alune!
„Toți copiii librăresei” și „Roșu, roșu, catifea” sunt poveștile mele care
se desfășoară în comunism. Am fost foarte atentă ca numele sau poza
„iubitului c...