Diguri de ibrice

în cazul meu, pentru viitura înspumată a fierturii de orez. Cînd văd cursul de apă albă fiartă cum se depune pe teren de aragaz i-ma-cu-lat , mi se umple cortexul vizual primar cu apă-pură-de-dat-la-moară. Că oricum degeaba culeg din spumă şi degeaba gesticulez cu lingura. Că tot dă pe-afară şi năpîrleşte focul! Particule invizibile de păr de foc ars (??) plutesc prin aer, groaznic. Sau oare mai bine nişte minisaci cu nisip puşi pe marginea ibricului? Sau un ibric zepelin care să-şi ridice pînzele în momentu în care apa dantelată începe să dea în foc, ibric zepelin care să mă caute prin casă, pe unde am treabă în momentu respectiv şi să se oprească ca să suflu în viitură, după aia să se întoarcă la fiert? Nu ştiu, nu ştiu...