Nici n-am trecut bine ieri pragul noului an, că am și tras o trîntă pe gheață! Foarte dureroasă, am plîns îhîh hî hî. Și cum plîngeam eu așa, c-o mînă înțepenită în zăpadă că nu mă puteam mișca, cu genunchiul într-o dală de beton, am strigat în interior după ajutor
Ajutooor! Apoi am început să mă dezmeticesc, să îmi dezlipesc lacrimile (fiindcă trăiesc într-o regiune foarte friguroasă, înghețaseră!) și să culeg feliile de tort de prin zăpadă. Căci la impactul cu solul bocnă farfuria copioasă pe care o țineam în mînă mi-a zburat cît ai zice pește. Fiindcă am căzut lîngă un brad mic, pe farfurie s-au adunat și niște ace verzi. Și cum stăteam eu așa, numai ce i-am văzut pe șoricei. Pentru c-auziseră, au venit să mă ajute. M-au luat de subsuori,
Nu te supăra stăpînă dar cu cizmele astea, nici nu ne mirăm!, și șchiopătînd (cu toții, eu din cauza durerii, ei din cauza greutății mele) m-au dus pînă acasă
. Acasă durerea genunchiului m-a năpădit și am plîns iar îhîh hî hî. Văzînd una ca asta, șoriceii au comandat de pe Amazon fiecare ce-a știut mai bine. Un șoricel a comandat 100.000 de unități de heparină sodică, un șoricel carbomer, un șoricel parahidroxibenzoat de metil și parahidroxibenzoat de propil, un șoricel etanol, și-un șoricel a comandat ulei de levandă, trolamină și apă purificată, încropind apoi împreună o tinctură magică.
Mulțumesc! Ultimul din șoricei s-a întors la locul accidentului să-mi recupereze niște chei din zăpadă. Această însemnare e pentru ei, sunt foarte încîntați...
Le urez la mulți ani pe 2011 și lui
ana,
ora,
mesmeea,
Alexandru,
zum,
Radu,
pisica movică, Rigel,
Toscana și așa mai departe. Ei nu sunt șoricei, dar...
