Durerea pe crocolili

Am ajuns acasă, am pus frîul pe parchet, au coborît emoțiile din el, m-am descălțat de adrenalină, durerea m-a năpădit, iar eu am început să plîng, îhîî hî hî. Mi-am scrîntit mîna, am zis spre șoricei. S-a lăsat liniștea, ne-am uitat toți un pic dezamăgiți la fluturele trist care-a dat chix la transformarea contracției musculare în mișcare coordonată! C'est la vie! Șoriceii au îmbrățisat mîna, apoi au pipăit-o, apoi au piperat-o (!), apoi au însemnat-o, apoi au smălțuit-o, apoi au modelat-o, apoi au topit-o, apoi au suflat-o, apoi au zugrăvit-o, apoi au pictat icoane (!), apoi au bombardat-o cu neutroni, apoi au așezat-o pe masa de lucru, apoi au îmbrăcat halatele lor albe de abator, apoi au lustruit cuțitele (!), apoi au șpreiat cîrligele (!), apoi my eyes were pumping out de frică, dar în final, surpriză! În jurul mîinii și încheieturii de Crocolili trona un ghips elastic, obținut prin înfășurare de codițe murine, 93% bumbac, 5%ș poliamidă și 2% poliuretan, fixînd într-un sistem complex de curele durerea zvîcnindă. Deși strînsă, culmea, mîna a simțit o ușoară eliberare. Apoi au închis-o cu cheia, apoi au încălecat pe-o șa, pe-o foiță...

Crocolili, cap de furiș

La veverițe cînd se pupă eu sunt prima afișare!

Forensics

Ah, cum mi-a scrîșnit o idee printre dinți. M-am și speriat, am dat fuga la oglindă, am crezut că mi-a căpiat o plombă. Dar nu. Ideea se referă la Păr&Unghii. Mă gîndeam eu așa, rînjind cu gura pîn la urechi de la mirosul de acetonă, cum ar fi să sune firele de păr ca unghiuțele-n unghieră atunci cînd le tăiem? Să te duci la frizer și să zici, haideți domnule frizer, nu mai tremurați ca varga, așa sună firele mele de păr! Fiți bun și mai luați-mi! Sau, sau! Cînd pică un fir de păr din cap pe parchet sau pe covor, să se audă, cling, exact ca unghia pișcată de secure! Vă rog, am glumit, haaaideți înapoi. Ca unghia pișcată de unghieră! Ce să mai, în timp ce criminaliști posomorîți puneau la naftalină metodele acum inutile în prelevarea amprentelor de păr, prăfuirea, pulverizarea de amestec aur-cadmiu sau spectroscopia de absorbţie atomică sau analiza prin luminescență, cu unghiile vopsite, eu m-am îndepărtat pe vîrfuri...

Urechile de molie

Ah, deja simțeam cum sucul de morcovi și fructe (mere și zmeură) se amestecă-n burtă la mine cu carnea de molie, cum fructoza, cea mai răspîndită monozaharidă după glucoză, se acuplează cu fluturele, și se naște (la mine-n burtă, frate) o nouă nație, ori de molie, cu liniuțe-ntre atomi și solzișorul dulce, ori o nouă nație de zmeură, care să dezvolte aripi colorate și trompă la maturitate! Super, în loc de-o burtă plină cu vitamina C să mă soldez cu niște mormane de lînă și paltoane roase (natalitatea e foarte crescută la oule de molii)! Dar am scăpat ca prin urechile acului, că-ndată ce-am zărit-o în drum spre gura mea apă, plutind în caroten, am reciclat acul prin urechile cui am trecut (How is made de pe Discovery) și l-am atașat cojocului de molie! În schimb, ea m-a rugat să-i îndeplinesc două dorințe, să-i dau să bea o gură de apă (cause she just hates morcov și nu vrea să piară cu ăst gust pe limbă!) și cealaltă să-i scot cerceii din ureche. Am întrebat-o că de ce, iar ea a zis că pentru orice eventualitate. M-am tot gîndit de ce. Și am avut o revelație. Poate pentru cazul în care se găsește cineva să se salveze și să scape prin urechi de molie, în drumul său etern spre Soare, ea și le-a pus la dispoziție...

Natura sălbatică a lui crocolili

Ah, nici nu încep să rad în sus și-n jos cuțitul pe pila de ascuțit cutițe bine că deja simt cum îmi pică inelele și straiele și-n locul lor sub formă de costum de baie în două piese echipament din blană. De bivol, sau ce purtau strămoșii? Oaie? Și plină de instincte și cu un cuțit fraged ca un diamant în mînă umblu prin pădure după veverițe și mistreți. Sînge, foc, proțap! Poate la final niște jar. (așa se zicea cînd eram mică, fii cuminte că de nu jar mănînci!). Pe net nici nu se pune problema să intru că dorm în peșteră. Mă rog, în loc de pădure bucătărie și în loc de mistreți vreo cîțiva morcovi. Dar oricum, ce bine e să trăiești în sălbăticie, să palpite un pic de arhetip în tine!