:) într-un fel eu eram sigură că o să le pară rău că-i laşi din mână. adică părea trist de ei. acuma văd că le covine, să se ţină după urme pe coada lor adică.
„Simt mai mult ca oricând nevoia să sting totul și să mă ascund în cotlonul
care e pur și simplu viața mea”Un amplu interviu realizat de Dan-Liviu
Boeriu, ...
Ruxandra Cesereanu, care este povestea bibliotecii tale, cum a luat naștere
colecția ta de cărți? Mi-ai spus că se află în trei locuri diferite… Cea
mai ma...
Am scris o nouă carte. Se numește Casa și a apărut la Editura YoungArt.
Suntem în 2045. Au trecut mulți ani de la Revoluția Verzilor, iar România
are 30 ...
Mi-e dor de bloguri. Mi-e dor să văd ce mai citește lumea, ce le mai place
oamenilor, ce nu. Adică nu să „văd”, ci să citesc. Un blog din ăla de modă
veche...
Most condominium boards make a decision to hire an experienced, accredited
house supervisor or administration corporation to assist take treatment of
day-t...
Sau cum să îți vezi poza în fiecare zi a anului ăstuia, următorului și
viitorului, și a anilor urmașilor urmașilor în vecii vecilor.
S-a întâmplat ca într-...
Mircea Dumitru, noul ministru al educației, reflectând asupra
învățământului românesc, afirmă că școala ucide dorința de cunoaștere a
elevului și că sistem...
– Consilier/inspector la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. – Șofer
pentru Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și Materialului
Săditor, B...
mi-era un somn… acum a stat. mi-am cumpărat o sută de creioane și foi de
soi. apoi m-am urcat p-o șa și vă spun povestea-așa: de fapt era o barcă și
cu par...
Nu se va sti niciodata cum trebuie povestite toate acestea, la persoana intai sau la a doua, folosind a treia plural sau nascocind la nesfarsit forme care nu-s bune de nimic. De s-ar putea spune: eu vazura inaltandu-se luna sau: pe noi ma doare fundul ochilor, si mai cu seama: tu femeia crocolili erau norii ce alearga mai departe prin dreptul chipurilor mele tale noastre voastre. Ce naiba! (J.C.)
7 comentarii:
căluți de croco-soare
cu umbre în picioare :D
vaaaaai, sigiluţi! cât de frumos! pentru picătura aceea din ureche... ce fantaaastic!
mulțumesc ana, nici n-o să mi le mai dau jos, cred că foarte pufos se umblă în ele...
@ora: sigiluții sigur îs foarte apropiați de păcăluți! cred că sunt mult mai relaxați în denumirile astea decît în povestea mea inițială :)
:) într-un fel eu eram sigură că o să le pară rău că-i laşi din mână. adică părea trist de ei. acuma văd că le covine, să se ţină după urme pe coada lor adică.
îi las și de izbeliște! că cine știe cînd mai sunt în stare de o însemnare pe acest blog al meu :)
vai,croco,nespus de frumos!dacă-ți aduc dulciuri cu sacul tu mă lași să mă joc cu jucărelele tale?mai ales cu păcăluții și porcii înaripați :)
da, te las, cu cea mai mare plăcere. nu trebuie nimica în schiiiiiimb :)
Trimiteți un comentariu