"Iar eu revăd mereu cămașa albă zburătoare, pe care curentul de aer,
suflînd de jos, o oprește pentru o clipă în fața ferestrei noastre și-i
desface brațele, iar bunica, cu mișcare dibace, o agață și o trage
repede spre ea, căci, altfel, peste o clipă cămașa ar cădea ca o pasăre
doborîtă în vîrtejul susurător al apelor negre din adînc, ca, apoi, să
apară din nou pe roata de tortură a morii, ca un martir fără trup
înălțîndu-se pe cerul umed..."
Hai să mergem în Sibiu! Să ne uităm la vechea cetate deasupra noastră.
Oamenii să ne oprească pe stradă și să ne întrebe Vă pot ajuta cu ceva? Și
noi să sp...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu