My baby is no fun

(Shook it up)

I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost in the sounds
I hear in my mind
All of these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind all this music

And it breaks my heart
And it breaks my heart
And it breaks my he aaaa aa art
when it breaks my heaa aa aa aaart

Suppose I never, ever met you
Suppose we never fell in love
Suppose I never, ever let you kiss me so sweet and so so ooohft
Suppose I never, ever saw you
Suppose you never, ever called
Suppose I kept on singing love songs just to break my own fall
Just to break my fall
Just to break my fall
Just to break my fa ah aa aa aa hhah aall
Just to break my fa ah aa aa aa hhah aall
Break my fall

All my friends say that of course it's gonna get better
Gonna get better
Better better better better better better better

I never loved nobody fully
Always one foot on the ground
And by protecting my heart truly
I got lost
In the sounds
I hear in my mind
All these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind
All of this music
And it breaks my heart
And It breaks my heart

I hear in my mind
All of these voices
I hear in my mind all these words
I hear in my mind
All of this music
And it breaks my heart
and It Breaks my He aa aa hh aa aaaart
and It Breaks my He aa aa hh aa aaaart
when it Breaks my heart
but it breaks my heart
when it breaks my heart
breaks my heart
and it breaks my heart
and it breaks my heart
and it breaks my heart
and it breaks my heart

-canta Regina Spektor si noua cel mai mult ne place cand spune:
and It Breaks my He aa aa aa aaa a hh aa aaaart
adica exact asa:
and It Breaks my He aa aa aa aaa a hh aa aaaart
aaa
aa
rt

Odata l-am intrebat ca de ce ma iubesti tu pe mine

Si Tp mi-a zis pentru ca am ochii mari si pentru ca vorbesc in soapta

N-am raspuns nimic, dar sufletul mi-a ranjit intr-o solemnitate blanda, cam asa: ahiih :)


(zambetul mi l-am inchipuit galben, adica rupt din soare)

Un strat de cuvinte, un strat gros de lac, un...

Imagineaza-ti simplu dungulitele si ondulatiile mici pe care le produce mana ta marunta pe suprafata unui lac, sa zicem Thun din Berna. Involuntar, natura lor estetica te indeamna sa le reproduci sau sa le diversifici, te iei cu ele si nici nu iti dai seama cum iti fuge timpul printre degete. Si ti se pare ca sunt sortite initiativei tale sau lipsei ei, ca e pacat sa te opresti. Plus, mai observi ca au o putere de a se continua singure, independente de vointa ta care mai fuge pierduta in zare, iar daca revii asupra lor revii usor, in virtutea unui automatism minor si subordonat, gandului ca ele si-au aflat calea. Spontan, se alatura un alt gand, ca desi raportul de forta si masivitate e in favoarea ta-tu mare stand locului, ele mici si miscatoare- lipsa lor de semnificatie il inverseaza. Simaimult, natura lor permanent miscatoare si unduitoare articuleaza mai relevator infinitatea.
Sunt cuvintele, iar imensitatea ce se iveste in fata e direct proportionala cu respectul meu fata de dictionarul explicativ al limbii romane. (da, ai putea spune ca poti sa tulburi apa intentionat doar ca sa-ti creezi spectacol sau pentru ca te plictisesti- se intampla si asta-si normal dungulitele se transforma in cercuri robuste si agitatoare care se indeparteaza de natura lor, corect, nu mai sunt cuvinte, sunt reactii, si reactiile sunt la inde-mana omului, iar omul e o fiinta tulburatoare). Si omul la intinderea lacului. Sunt lucruri legate. Gandind ca reprezentarea ta tine de puterea mainii de a interveni in statutul apei ma astept sa depui efortul potrivit, plus ca o suprafata tulbure inceteaza sa mai emita reflexii potrivite. Iar daca iti va ajunge doar sa privesti imensitatea si sa pastrezi tacerea, pastreaz-o.

Uneori le folosesc si uit sa traiesc. Nee, nee, nee-he!
Traiesc, si in mod uimitor si spontan se declanseaza, au un fel sarguincios de a se ivi, as exagera spunand ca trag de mine sau ca ma forteaza cu ceva, nu, avem o relatia respectuoasa si flexibila, ne asteptam cuminte unele pe celelalte in rand, foarte rar ne gasim in conflict, si cea care se impinge sunt eu, increzatoare in efectul de bungee wording, ma rog. Astfel, imi inchipui ca au o minte a lor foarte generoasa si atasata de a mea, ambitioase si animate sa ma tina UNA si buna.
(Intre mine si cuvinte exista o legatura camera obscura.)
Cuvintele se intrec pe sine insele si ajung la tine insuti doar daca tine insuti-ul se mentine fix. Relatia se fixeaza, cuvintele se tin strans legate intre ele si mai presus de ele, unitatea lor strans unita de psihicul firii. Cuvintele incep sa se priceap cu natura foarte launtrica, reusind sa...exprime, colocviu-eze. Cucuveaua
Se potrivesc de minune stilului echivoc. Al meu. Nu stiu daca sunt aceleasi cu ale
tale, de exemplu.

Blocul meu

Observ cat rosu contine blogul meu, iar eu in mod normal n-as fi ales astfel culorile. Ma bucur, inseamna ca si-a format propria lui personalitate si hotaraste singur ce ii place, instalandu-si treptat si electronic dorintele in inconstientul meu.
Nu inconstient. Altceva

Si totusi, trebuie schimbat. E prea mult rosu.

Efectul si cauza lui

Daca am o pata rosie deasupra buzei inseamna ca mi-am proptit oasele sferice ale aratatorului si mijlociului in ea.
Adica m-am gandit concentrata la ceva.

Karina Celeste si Aleja

Le gasim sub link, dar incet si cu atentie.

Dinteodata

spunem:
-vouche bine!

Pentru lucrurile sanatoase care se intampla

Degetica, de ciuda!

As fi expulzat-o, as fi redus-o la un pumn inchis de 5 degete si as fi strans-o pana unghiile degetelor mi-ar fi facut puncte rosii pe dosul palmii, asa ca un fier de calcat incins si miriapod pe un material textil. Ma apucase disperarea, cand ma apuca disperarea urmeaza sa ma apuce plansul. Nu plang haotic sau panicat, nici isteric, plang in semn de supunere si induiosare, cred ca are o constiinta a ei care poate fi induplecata. Plang si astept sa ma vada. Ma si linisteste plansul meu, aproape ca ma oboseste si atunci simt mai putin cum imi topeste orice urma de control asupra corpului meu. Puterea ei ma reduce in cateva minute la stadiul de copil mic care nu stie ce se intampla cu el si atunci reactioneaza plangand. Tot in cateva minune e in stare sa ma lipseasca de cele mai importante puteri ale mele ca om in doua picioare, adica statul in picioare, ochii tinuti deschisi si mainile in stare sa apuce obiecte si perne sau carti. Lipsita de putere cum inca mai eram in stare sa ma interpretez, reuseam sa ma simt si revoltata, plina de ciuda pioasa ca poate sa ma vlaguiasca cu asa rapiditate, si perspectiva diferentei vizibile de puteri intre noi doua imi provoca alte randuri de lacrimi. Sperand in cel mai adanc colt al constiintei mele ca aceste ganduri, care ajung la ea- pentru ca mi-o imaginez cu puteri inimaginabile, capabile sa se stracoare in orice ungher al corpului pe care il domina,gandeam intentionat aproape tot ce gandeam, doar doar ceva din starea completa de ameteala si osteneala sa inceteze. Dar degeaba, timpul trecea si deveneam tot mai constienta ca drumul spre noapte va fi pavat cu mari intentii de zvarcoleala. Pana la urma, cand realizezi cat de inutil e sa te zbati sau sa soliciti o usurare de ritm si zvarcoleala, te lasi asa ca si cum ti-ai da drumul intr-un cazan imens de apa calduta, ca si cum ti-ai da drumul lipsita de orice initiativa de protectie lasandu-te pur si simplu in voia unui destin subordonat marelui destin. Si gandind-vom vedea ce-o fi sa se intample. Dorinta mea de a se intampla ceva de sens contrar intregii actiuni care daduse navala peste corpul meu era atat de staruitoare si una cu el incat mi se parea inutil sa mai insist. De-altfel, am si eu mandria mea. Nici vorba, in gand imi ziceam din cand in cand rugaciunile, sperand sa ma prinda o concentratie majora de duh divin si sa ma ridic deasupra corpului.
Dar ochii deveneau din ce in ce mai inchisi si mai indispusi, corpul ardea din ce in ce mai tare laolalta cu cearceaful si materialul textil de pe mine, infundatura patului devenea din ce in ce mai uzurpatoare si nu imi ramanea decat sa ma las inchisa de ochi, afundata de pat si topita de febra.


Apuzul puterii, pardon, abuzul durerii!!