Zilele astea imi par pline de oameni urati. Tafnosi, repeziti, taiosi, urlati, plini de inversunare. Intotdeauna m-au speriat cei de-ti poarta pica intr-o secunda. Cei de te urasc ca si cum nu te-ar fi indragit niciodata. De exemplu, Katia, am uitat sa ii zic Pasolcei sa ii ia si ei parfum in cutie chinezeasca. I-a ajuns sa pufneasca, adica a asteptat la colt, supraincalzindu-se, ambalandu-se, prima secunda a saptamanii mi-a daruit o replica de doi lei, sa pufneasca, sa muste, sa invinovateasca i-a facut probabil bine. Cum se poate sa iei in nume rau o uitare simpla, neintentionata, superficiala si simpla? As fi iertat-o intr-o secunda, sa-i fi parut putin rau, dar nu i-a parut.
Mi-ar placea sa stau cu bunici zilele astea. Adica mi-ar placea sa fie lumea plina de bunici. In autobuz, in taxiuri, la coada la magazine, la serviciu. La posta. A, da, acolo alte uratenii. Fiinte urate peste tot, in plicurile pe care le cumperi pentru o scrisoare scrisa, in stampila, in restul pe care il primesti. Bunici sa vorbeasca putin, sa se miste incet, sa rosteasca intarziat toate cuvintele, bunici cuminti.
Aș fi vrut să-mi cumpăr un pick-up, în engleză i se spune turntable,
Audio-Tehnica, un produs al culturii japoneze pe care nu voi ajunge
niciodată să o cun...
2 comentarii:
Hello. This post is likeable, and your blog is very interesting, congratulations :-). I will add in my blogroll =). If possible gives a last there on my blog, it is about the Projetores, I hope you enjoy. The address is http://projetor-brasil.blogspot.com. A hug.
io v-am zis sa ma lasati in pace, dar voi nu si nu
hug u 2
Trimiteți un comentariu