deci te gasesc la cativa kilometri, printre cutiile mele cu vechituri. asa-s lucrurile vechi, foarte rabdatoare. si uite ca portocala asta n-a stat nemiscata in zadar. n-o manca!
N'am sa'ndraznesc. Desi tentatia s'a agatat de mine cu manutele ei mici si ma fixeaza cu o privire rugatoare. Imi place ultimul tau post. Cum se face ca in majoritatea pozelor iti apar picioarele?
se pare ca ne asemanam, nu? suntem rand pe rand, corpul in miscare, apoi referinta fixa. eu ma oficiez pe langa picioare, tu pe langa fructele din postarile mele
Încă mai sunt lucruri de făcut în casa aceasta. Mai poate fi ridicat un
etaj, amenajată o cameră la subsol, pot fi extinse cele 7 grădini care o
înconjoară...
A apărut la Anansi. World Fiction romanul lui Helen Garner - Bach pentru
copii. O carte pe care am tradus-o vara trecută, într-o lună și ceva, între
două c...
Pentru că vara e un sezon sărac în noi apariții editoriale dar generos cu
timpul dedicat lecturii, m-am gândit să fac două recomandări de cărți
clasice (...
Ruxandra Cesereanu, care este povestea bibliotecii tale, cum a luat naștere
colecția ta de cărți? Mi-ai spus că se află în trei locuri diferite… Cea
mai ma...
Most condominium boards make a decision to hire an experienced, accredited
house supervisor or administration corporation to assist take treatment of
day-t...
Christopher Moore - *Sacré Bleu: A Comedy d'Art *
Mantia Fecioarei Maria este pictată în albastru. Albastrul sacru. Nu a fost
întotdeauna așa, dar începând...
...De parcă nimic(!) din ce trăiesc nu mai e important... Și nu mai e
nimic important dintre cele care mă rodeau pe dinăuntru și pe dinafară acum
nu mai m...
– Consilier/inspector la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. – Șofer
pentru Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și Materialului
Săditor, B...
1. Uli M Schueppel e un regizor din Berlin. N-aș fi ajuns la el dacă n-aș
fi ascultat un anume fel de muzică. Pentru că nu e deloc cunoscut și acum,
după c...
mi-era un somn… acum a stat. mi-am cumpărat o sută de creioane și foi de
soi. apoi m-am urcat p-o șa și vă spun povestea-așa: de fapt era o barcă și
cu par...
Nu se va sti niciodata cum trebuie povestite toate acestea, la persoana intai sau la a doua, folosind a treia plural sau nascocind la nesfarsit forme care nu-s bune de nimic. De s-ar putea spune: eu vazura inaltandu-se luna sau: pe noi ma doare fundul ochilor, si mai cu seama: tu femeia crocolili erau norii ce alearga mai departe prin dreptul chipurilor mele tale noastre voastre. Ce naiba! (J.C.)
5 comentarii:
Inaugurez. Am vrut sa vad cum gandeste februarie. L'as fi vrut pe octombrie, chiar primul, dar el a tacut. Imi plac portocalele tale. Sunt rabdatoare.
deci te gasesc la cativa kilometri, printre cutiile mele cu vechituri. asa-s lucrurile vechi, foarte rabdatoare. si uite ca portocala asta n-a stat nemiscata in zadar. n-o manca!
N'am sa'ndraznesc. Desi tentatia s'a agatat de mine cu manutele ei mici si ma fixeaza cu o privire rugatoare.
Imi place ultimul tau post. Cum se face ca in majoritatea pozelor iti apar picioarele?
se pare ca ne asemanam, nu? suntem rand pe rand, corpul in miscare, apoi referinta fixa. eu ma oficiez pe langa picioare, tu pe langa fructele din postarile mele
Haha! Ai zice chiar ca suntem oameni:)
Trimiteți un comentariu