decat asa acasa, ma refer. Stergand praful si spargand drăguşoare intacte! Azi, am sters praful si ceainicul de pe faţa pamantului. L-am nenorocit, l-am luat frumos si l-am dus langa suportul de floare. Graveyard, skeletons, grass, flowers
Nu pot fi de-acord. Faţă a pamantului, scuteste-ma:
Oricum. Dupa aia m-am asezat langa ele pe scaun. Eram daramata
6 comentarii:
lasă, ai să vezi, obiectele se consolează şi se oblojesc între ele. până mâine dimineaţă, îi trece supărarea ceainicului tău!
ce dragut, luiza, sa se oblojeasca intre ele
ah, stii, inteleg perfect.
nu stiu de ce pe lumea asta eu ma leg de obiecte, de lucruri, peste masura.
cand un obiect care a trait cu mine de ceva timp se strica, ma asez si plang. e o nebunie, nu e normal. am nevoie de terapie. inceputul ar putea fi sa cred ce zice luiza. sau sa ma eliberez de ele. cine naiba mai plange la Toy story????
suferinta mea e ca stric ceva pana in momentul acela intact. refacerea traseului: acum 3, 2, 1 secunde acel lucrusor era ok, viu, intreg. asta ma termina pe mine. ma repet in cap on and on si ma vad in slow motion damaging! cu mana mea stric, intervin in bunul mers. de fapt nu bunul mers, buna sedere, independenta. cand patez, cand sparg, cand rup din greseala. azi dimineata mi-am rupt un ciorap, ca am tras de el sa treaca bine de calcai. bravo, mi-am zis, bravooo! acum 2 secunde era perfect ok.
si eu plang. traiasca!
Crocolilu,
unde îl vei înmormînta? Vei pune o cruce mică, de marmură, la căpătîi? Îi vei aprinde o candelă?
apropo de ţeajnik, eu sunt ca Pliuskin din Suflete moarte. adica nu chiar ca el, ca nu-s nici vaduva, nici batrana, dar in schimb sunt pastratoare. adica mi-e greu sa arunc. cu atat mai mult teajnikul meu cu buline!
oh, deci urmuz, cred ca nu se pune problema de înm. il mai tin asa, imbinat in fisurile sale :)
Trimiteți un comentariu