Lumea obiectelor

Apropo de unele bluze si haine, ce-i cu birocratia de pe dos?! Ma refer la etichetele lungi, cu multe file, de zici ca cine stie ce grozavie textila trebuie indosariata. Ca apoi, dupa ce tai pocitania cu forfecuţa, sa ramâna un ciot. Care bineinteles, înţeapa.

Apoi apropo de hainele mult iubite, de exemplu o rochiţa de-a mea verde, o spal zi de zi, sper sa nu mucegaiasca. Or mai rau, sa se deşire. Dar nu acum. Faza-i ca i s-a desfacut fermoarul pe margine, s-a dezlipt de material, a crapat, a puscat cand impodobeam bradul anul trecut. Si croitoreaza mea, săraca plecată. Va sa zic, sunt nevoita sa o port asa, camuflata cu veste din blana de iepure si jersee din bumbac, sa nu care cumva sa se vada. Sincer, m-am obisnuit cu handicapul ei, o spal de parca ar fi normala. Cand o asez in dulap, la fel.

La final, apropo de papucii mei verzi. Incredibil, mi-a picat o spagheta pe ei intr-o seara. Doar mancasem o tură bună la amiaza, dar spre seara, stand in picioare in fatza aragazului unei bune bucatarese, am zis sa mai sorb una alta, niste spaghete cu sos. Una mi-a alunecat, direct. Mi-a bulit pielea intoarsa a papucului. Am frecat cu sapun sau sampon, dupa aia cu lenor, am râcâit cu unghiuta ca sa am senzatia ca omor pata, dar degeaba. Cat timp pielea (materialul, ma refer) era umeda, parea ca se usuca omogen. Vrajeala. 'şa ca o sa ii pictez, ma gandesc la o inima distractiva. Amatoare, asa.