Multa sanatate!

Scriu din interiorul unui gat mic, de furnica. Sunt prinsa intre doua bile uriase pazite de vegetatia saraca, cred ca-s gestante. Sau sa fie doi filosofi?! Scriu cand din interiorul unei ancore de pe fundul prapastiei cand din interiorul celeilalte ancore din otel forjat, aruncata pe fundul restului de prapastie, plamanul numarul 2. Aceste doua bronhii impreuna asigura stationarea racelii. Ca si cum nu era de-ajuns, doua testoase in spate, fix pe plamani. Saraca furnica! Sa duca in spate ancore din otel, bile gestante, testoase. Cu cateva ore inainte plangeam pentru vietisoara mea scumpa. Ajutor, au secours! Nu-i de ranjeala. Langa furnica, in casa ei, o cisterna mare plina cu de-ale gurii, ceai, ceai, ceai, ceai, ceai, doua lingurite de zahar. Uite-ma! Bine mersi, inconjurata de portocale si nectarine stoarse de vlaga, plapumi vegetand in reactiv Schweizer (?), si pahare, pahare, pahare, cani de ceai si apa. Cand dau pe gat un pahar cu ceai fierbinte cand un pahar de apa care are gust ingrozitor, din cauza limbii umflate de la ceaiul fierbinte. Si tot asa. Sper sa nu mai plang, sa fiu curajoasa. Sa-mi pun niste comprese cu apa + otet, sa dau pe gat toata sticluta de miere

Adevaru-i c-am scris lucrurile de mai sus acum 2 ani. Si de-atunci tot racita! O sa-mi creasca barba, o sa ruginesc, o sa rugineasca batistele albe pline de muci, o sa mananc cactusi in loc de portocale, din nas o sa se ajunga la un deşert cu pietris, o sa zbor ca o balerina, o sa ma dizolv intr-un cer albastru, cu piulite, arlechini, intr-un triunghi, sanul unei negrese.