marți, septembrie 29, 2009

Formatiune in a cărei sectiune transversală se găseste o curbă specială, plină bocnă, bocnă cu dragoste, descrisă, se pare, de un cerc rostogolindu-se fara încetare, fara alunecare pe un alt cerc exterior, de aceeasi Rază, aceeasi sinarmonie, aceeasi pâlpâire si mănunchi de particule, aceeasi cadentă vreau sa zic, in calitate de povestitoare. O curbă care dospeste spectaculos (cine-o frămîntă oare, se intreaba pe rand muritorii, blogerii, pisicile, călutii de mare), de zici ca-i plină bocnă la rîndul ei de fulgi Koch dintr-o faină de aur care se umflă triunghiuri peste triunghiuri in marea Covată, la fiecare repetitie a Spectacolului- fără- de- sfîrsit ocolul pe care il descrie in jurul nostru asa zisul aluat creste cu patru treimi, apoi cu alte patru treimi, apoi cu alte patru treimi, depinde de aluat cat de nesfarsită e (expresia cu) iubirea pana la cer. Noi ne oprim aici, visînd tiptil cu privirea in timp ce dăm log out cît de lunga-i coasta Marii Britanii...

3 comentarii:

Mi spunea...

cam complexa iubirea asta cu cercuri, asa.. cam greu de imaginat tangentele .. pana la cer zici ? :-?

crocolili spunea...

cam vrajeala in mare parte iubirea asta. nu-i mai adaaaauga si tangente, draguta mi

crocolili spunea...

ca si-asa pune de la ea Bete in roate (cercuri) :D