Balta de sunet

Ce bine ar fi dacă pe timpul somnişorului dulce telefoanele şi-ar topi şi ele de plăcere, prin simpatie, ceva. Sa zicem, Soneria (son of a sol)! Sau daca tătuşi şi tătuşi nu si-ar topi-o cu una cu două şi-ar lăsa-o sa sune, tulburînd rafalele de somn coborîte pe capul meu, atunci ma gîndesc la niste presiune (P), care ia! să descindă puţin la faţa locului, de fapt ia! să descindă chiar instanţa supremă, jucată in sfertocazul de faţă de Solluţia extremă: tensiunea (T) somnolentă&corpolentă din aer, din "aerul praf" (formula obtinută prin decapsularea unor simbolice somnifere) să se insinueze in liniile echidistante ale portativului proiectat de apel, abţiguind benevolt ce găseste prin zonă: trupuşoare şi ovale de octave mari si mici, topindu-le, aşaaa, într-o pastă, într-un maglavaiz silenţios care să se prelingă de pe liniile portativului pe covor, şi să se coaguleze în cea mai mare linişte pînă dau şi eu să mă scobor din somn (greoi, prin dezlegarea hamurilor de rafale, si lăsarea lor liberă (dar insemnată) pană la data&imașul viitor). Ca apoi, văzînd că Soneria mobilului a făcut iar baltă, să Deschid trusa cu uneltele necesare, nicovala şi scăriţa, încercînd să pescuiesc ca apoi să urc înapoi unde le e locul, mai intîi pe portativ şi apoi în spirale de ureche internă, sunetele băltinde&scurtcircuitate...