Să nu-ţi faci chip lipit!

Cred că Moş Crăciun e foarte dezamăgit în sinea lu dumnealui cînd se vede în abţibildurile lipite pe geamuri

Ce plictiseală cu beteală, hihi

+o linişteee. Trebuie să deschid furiş-tip-tiş încetişor-tiptişor uşiţile frigiderului pe care mi l-am cărat (singură!) în burtă ca să nu mai am treabă cu deplasatul pînă la Bucătătărie. Şi prinsă la nivel somatic şi la nivelul expresiei "prinsă la mijloc" cum sunt (cine nimeni să mă salveze că şi luminiţele dorm cot la cot cu ştecăru verde) între aerul rece al micului frigider si aerul cald al calculatorului...

Mică dare de seamă despre apă

Mă tot gîndesc ce să fac cu mîna dreaptă cît timp sunt angajată în activitatea de băut apă cu spor (genul fără spori). De băut beau cu mîna stîngă, atîta pot angaja din mine în activitatea cu pricina. S-o ţin pur şi simplu coborîtă pe lîngă corp mă cam plictiseşte şi prea spînzură ca o proswănacă, dacă o bag în buzunar gîndul îmi zboară la fîrmiturile şi scamele culese de pe jos în cursul vieţii, dacă scot în avans ambalajul de la o bomboană Sugus ca s-o am gata pregătită parcă prea îmi dau apă la (marea) moară a vieţii mele (dulciuwile). În încheiere, atingîndu-mi ţelul, o las baltă...

Cum se-ntind plase pentru sirenele business

Balizee

Buburuze geamandure&dîrze special instalate pe apă, pe uscat sau pe cuvertură pentru a indica (cu negru pe roşu) pilotului, navigatorului, somnorosului locurile primejdioase, terestre, maritime, matlasate sau limitele corpuşorului spre care se călătoreşte

Mică dare de seamă despre creaţie

exemplu de pietricele din Temelia lui crocolili

Io, crocolili, de felul meu evit să fierb

Mie una nu-mi place să fierb. Mîncăruri mă refer, că obiecte de prin casă nu prea mai apuc să fierb. Adică vreau să spun că mă stresez (destul De) cînd am de fiert ouă sau crenwuşti sau cam atît să zicem. Pentru că începe Cronometrul. Oare cît să fierb la ele, oare s-au fiert? Oare ceasul de pe mînă e perfect sincronizat cu ceasul de la laptop la care m-am racordat cînd am aproximat eu că au inceput să fiarba? Dar de ce m-a apucat aproximarea şi n-am stat Acolo să văd cu ochii mei cînd au început exact să fiarbă. Start! Oare sigur au început să fiarbă când am aproximat sau la un minut distanţă, contabilizez sau nu sferto minutul cu pricina? Oare ce să fac, să socotesc 5 minute din momentul părăsirii bucătariei sau să socotesc din momentul intrării în cameră? Oare să pornesc în momentul acesta spre bucătarie sau mai aştept 20 de secunde să se facă fix cinci minute? La crenwuşti nu mai zic, mai ales că părerile sunt foarte împărţite. Oare se fierb perfectisim chiar Acum, în momentul în care stau cu degetul pe butonul de la aragaz sau trebuie să mai arunc un ochi pe geam şi apoi să mă întorc la ei ca să se fiarbă perfectisim? Pîna mea, număr pana la 3 şi fie ce-o fi! De-aceea îi admir pe cei care fierb fără probleme, au un ceas intern al lor după care pur şi simplu se ghidează şi care livrează mîncăricile nici prea prea nici foarte foarte.
Aşă că în final arunc cronometrul, pentru efecte vizuale, şi beau ouăle crude...

Cum îşi iau rîndunicile dimineaţa tiptilşiţa

Cum măsoară crocolili o gagicuţă din cap pînă-n picioare

Tren uşor, şapte şine pe-un picior

Şi cînd să dorm liniştită şi bine mersiăăă, aud un şuierat! Încerc să dorm şi mai liniştită şi mai bine mersiăă cînd iar! Şşşşuuu şşşşşuuu. Ridic un piculeţ capul de pe perna cu flori (maxim un nanometru, să nu mă trezesc că sare Somnul şi se chilăveşte), îmi ţin respiraţia (o bag cu capu sub o apă imaginară pe care o am mereu la îndemînă), deschid larg sepalele urechilor, nimic! Îmi trîntesc înapoi capul pe perna cu flori şi pun cît pot io de repede geană peste geană peste geană, să înjgheb ceva somn pe ultima sută de metri. Iaaaaaar! Of, dau la o parte maldărul de gene adunate, mă ridic în picioare, mă postez faţă în faţă cu duşmanul şi-i zic: duşmanule, nu mă enerva! Probabil de frică nu spune nimic aşa că îmi dau drumul pe maldăr. Mmm. Dar iaaaar! Hai să n-o mai lungim: atunci îmi dau seama. Căăăci io şuier! Nărişoarele mele şuieră. În momentul acela, din pricina confruntării încep să şuier şi mai tare şi mai tare, să fiu io sigură sigură cine-i duşmanu în casa asta! Mă culc foarte dezamagită, să văd cît de departe pot ajunge cu locomotiva dată la minim...

Pe interior fiinţele-s contradictorii

Burtlament

Sînt de-acord ca în momentul în care mai doresc să muşc, să halesc, să mă îmbăt de plăcere cu înc-o duşcă de Mîncare (deşi sătulăăă, bine mersiăăă), să-mi tragă draga mea burtă, ea, o muşcătură de karate înapoi, aşa, la nivel intern de tub digestiv, să mă înveţe minte, să mă trezească din Beţie, să rămîn trăznită, c-un rictus de gură plină; iar dacă, la o adică, pe viitor, s-ar ecraniza la nivel de desene animate scena cu crocolili: atunci bucătura cu pricina, din cauza spaimei, pur şi simplu să înghete, şi mai departe, la nivel de efect vizual, să-mi pice să zicem pe Jos, mişunînd fărîme fărîme, cu tot cu lingură sau depinde de la caz la caz ce tacîm). Şi-s de-acord să stăm toţi (?) de vorbă şi să ne punem burţile la cale, să le trimitem să desfăşoare dînsele un program national de Muşcătură de burtă, în care tot dînsele să se lupte pentru reabilitarea noastră corporală, un fel de Burtlament, de Oaste, care să ne reprezinte, pe noi, nesăţioastele

Pană cu ADN

Destinaţii goale

Crocolili,

nu mai sta-n picioare goale, dacă-ţi doreşti moş Nicolae

cu drag,
cineoare

Dragii lui crocolili

Nu-i aşa că ce bune ar fi nişte ghete cu alarmă şireată (în şireturi înfiltrată)? Care să sune şi să-i leşine pe domnii părinţi de spaimă, cînd dă drumul, furiş tip-tiş, furiş tip-tiş, domnul miş Nicolaie, înaltei societăţi de cadouri. Căci am fost şi eu cîndva mică mică şi tare nu înţelegeam cum reuşeste, orişicît&orişicît l-aş fi păzit, să-mi scape în aşa ultrahal...

Pilă pentru zgîrietură fină

Eliberarea din turnul conectat la priză a blogăriţei crocolili

Lumina pătrunde prin pupilă

Cum îi crapă pisicului obrazul de ruşine

miclic pe poză

Încălţăminte de planetă pitică