Io, crocolili, de felul meu evit să fierb

Mie una nu-mi place să fierb. Mîncăruri mă refer, că obiecte de prin casă nu prea mai apuc să fierb. Adică vreau să spun că mă stresez (destul De) cînd am de fiert ouă sau crenwuşti sau cam atît să zicem. Pentru că începe Cronometrul. Oare cît să fierb la ele, oare s-au fiert? Oare ceasul de pe mînă e perfect sincronizat cu ceasul de la laptop la care m-am racordat cînd am aproximat eu că au inceput să fiarba? Dar de ce m-a apucat aproximarea şi n-am stat Acolo să văd cu ochii mei cînd au început exact să fiarbă. Start! Oare sigur au început să fiarbă când am aproximat sau la un minut distanţă, contabilizez sau nu sferto minutul cu pricina? Oare ce să fac, să socotesc 5 minute din momentul părăsirii bucătariei sau să socotesc din momentul intrării în cameră? Oare să pornesc în momentul acesta spre bucătarie sau mai aştept 20 de secunde să se facă fix cinci minute? La crenwuşti nu mai zic, mai ales că părerile sunt foarte împărţite. Oare se fierb perfectisim chiar Acum, în momentul în care stau cu degetul pe butonul de la aragaz sau trebuie să mai arunc un ochi pe geam şi apoi să mă întorc la ei ca să se fiarbă perfectisim? Pîna mea, număr pana la 3 şi fie ce-o fi! De-aceea îi admir pe cei care fierb fără probleme, au un ceas intern al lor după care pur şi simplu se ghidează şi care livrează mîncăricile nici prea prea nici foarte foarte.
Aşă că în final arunc cronometrul, pentru efecte vizuale, şi beau ouăle crude...