marți, iunie 01, 2010

Adio!

Am dîrdîit azi de frică, de fapt încă mai dîrdîi în timp ce scriu, pentru c-am mîncat o căpşună nespălată (iată!). Pe cînd ronţăiam şi citeam concentrată dintr-un manual ca să înţeleg mai bine desenele de pe maşina automată de spălat, am sesizat un gust de pes-ti-cid! La mine-n gură! Am mai mîncat una nespălată, ca să mă asigur. S-a confirmat pesticidu. Uăhăhă. După aia, le-am mîncat urgent (repede dară, cît era încă vie pe limbă senzaţia de otravă) pe toate celelalte 78 spălate (atîta am aproximat, cu pesticidu deja dizolvat în corp, c-ar intra într-un kilogram) sperînd (sperîîîîînd) să mai găsesc mă-car una la fel. Aş fi fost salvată! Aş fi răsuflat uşurată, cu burta plină, înclinîndu-mă în faţa naturii sofisticate de căpşună! Însă vax! Sunt otrăvită! Har Domnului, voi muri sătulăăă nu zic nu, of da fix acuma cînd e zoomul pe moi, pe mine, pe crocolili!? Hello, zum! I mean, goodbye, dear zum!

5 comentarii:

zum spunea...

vai crocolili, nuuuu! am eu antidotul, nu-ti face griji! ti-l trimit imediat, o s-ajunga cat ai clipi. cat ai zice peste. peste. a ajuns? :)

crocolili spunea...

am clipit, si acuma mi se zbate ditai pestele in umoarea sticloasa! n-am mai scos decat gene pana acum, sa vad ce reusesc. astă belea îmi lipsea!

Rigel spunea...

Nu sunt un om al cuvintelor. Voi pretui un timp momentele petrecute in compania ta. Adieu.

crocolili spunea...

of, esti lipsit de inima, rigel!

Rigel spunea...

Poate. Mie imi place sa cred ca am un simt sinistru al umorului:)